Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

tovcenko, văduva paralizată a pastorului pe care l-am omorât noi într-o duminică după-amiază pe malul râului Elizovo, aş vrea să-i spun că sunt adânc întristat, cu adevărat profund mâhnit. Ninei Rudenko, această frumoasă fetiţă a cărei viaţă a fost ruinată de echipa mea îi adresez această rugăminte: „lartă-mă, te rog!" Şi pentru a sfârşi, Nataşei, pe care am bătut-o sălbatic de două ori şi care era gata să se lase bătută şi a treia oară pentru credinţa ei, vreau să-i spun: „Nataşa, este în mare parte datorită ţie că viaţa mea s-a schimbat şi că sunt fratele tău în Isus Cristos. O nouă viaţă mi se deschide. Dumnezeu mi-a acordat iertarea Sa; sper să mi-o poţi şi tu acorda. Mulţumesc, Nataşa, oriunde ai fi. Niciodată, nu, niciodată nu am să te uit! Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 145 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Nota editorului canadian Puțin după ce terminase proiectul acestei cărți, Serghei a murit. Îşi consacrase ceea ce el numea “noua sa viață" pentru a atrage atenția credincioşilor din America de Nord asupra soartei creştinilor sovietici, cerând, în numele lor, să le fie trimise Biblii şi ajutoare. Din luna ianuarie până în aprilie 1972, îşi povesti istoria vieții sale în numeroase biserici din Canada. La 1 mai al aceluiaşi an, el aderă la “Underground Evangelism", o organizație care furniza Biblii şi ajutoare bisericilor persecutate din întreaga lume comunistă. Luă cuvântul în biserici, la televiziune şi în faţa membrilor guvernului, acordă interviuri ziariştilor; vorbi despre persecuțiile comuniste şi despre felul în care se comportau vechii lui tovarăşi din poliţia sovietică. Incepu să urmeze cursurile unei şcoli biblice, lucră la elaborarea acestei cărţi şi anunţă că va avea bucuria să se adreseze tineretului sovietic în cadrul emisiunilor radiofonice. Acestea erau pe punctul de a fi puse pe picioare în perioada premergătoare morţii lui. Serghei prevenise că, dacă avea să i se întâmple ceva, aceea “va avea aerul unui simplu accident"; cu toate acestea, era optimist, întreprinzător şi plin de speranţă pentru viitor. Pretutindeni unde mergea, îşi făcea numeroşi prieteni. Printre prietenii lui se număra şi o familie creştină din Los-Angeles, din California, căreia îi deveni “fiu adoptiv"; locuia la ei când se ducea acolo. Făcu de mai multe ori observaţia că se simţea ameninţat şi împrumută un pistolet de la tatăl acestei familii, pentru a se putea apăra, la nevoie. Il luă cu el atunci când se duse într-o staţiune de ski din apropiere de Los-Angeles, în compania fiicei acestei familii. La 1 ianuarie 1973, muri pe loc ca urmare a unui foc tras cu acest pistolet. În lume se răspândi vestea că se sinucisese, totuşi această ipoteză fu curând înlăturată. Se întreprinse o anchetă, la 1 martie 1973, şi moartea lui fu declarată accidentală. Astăzi” Serghei ar fi avut 22 de ani. Un fond special a fost constituit în amintirea lui Serghei Kurdakov, pentru a se continua trimit