Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

u foartă multă grijă timp de luni de zile, momentul evadării mele se apropia, în sfârşit. Aflându-ne în interiorul apelor teritoriale ale Canadei, în care cerusem permisiunea de a pătrunde pentru a Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 2 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! putea rezista mai bine furtunii, tremuram la gândul de a mă găsi atât de aproape de momentul atingerii ţelului meu. Aşteptam cu nerăbdare ocazia de a fugi. Sub efectul valurilor înalte cât munţii, prora vaporului dispărea şi reapărea fără încetare. Şocul pe care îl provoca făcea să se cutremure întregul vas. Noaptea ar fi fost oricum foarte întunecoasă, în mod normal, dar norii ameninţători făceau întunericul încă şi mai adânc. Vechii mateloţi vorbeau cu spaimă despre încă o noapte asemănătoare. Era noaptea de 3 septembrie 1971. Zece vase sovietice, în afara celui pe care mă aflam eu, obţinuseră permisiunea de a aştepta liniştirea furtunii în interiorul strâmtorii Tasu, în apropierea insulei Reine Charlotte. În seara aceea, puţin înainte de ora 20:30, oră la care trebuia să-mi reiau serviciul în cabina radio, îmi părăsii postul şi fui aproape imediat răsturnat de violenţa furtunii. A trebuit să-mi adun toate forţele pentru a înainta puţin câte puţin pe puntea alunecoasă. Ajunsei în cele din urmă la pasarelă, deschisei uşa şi mă repezii în cabina timonei. — La ce distanţă suntem de țărm? îl întrebai pe prietenul meu, Boris, de serviciu la cârmă. Îşi consultă harta. — La aproximativ o jumătate de milă!, răspunse el. — La ce depărtare de satul ăla? întrebai, arătând către luminile abia vizibile prin ploaie şi vânt. — Cam la trei mile şi jumătate, răspunse el. — Mulţumesc, murmurai, ducându-mă la postul meu din cabina radio, aflată imediat în spatele pasarelei. De vreme ce ne aflam în apele teritoriale canadiene, nu puteam emite nici un mesaj. Singura mea treabă era să răspund prompt în cazul când vreunul dintre vasele noastre, aflat în pericol, ar lansa un apel cerând ajutor. In seara aceasta, serviciul meu va fi de scurtă durată şi de aceea eram foarte fericit. Imi aruncai ochii la ceasul de mână şi văzui că era 20:30. Atunci îmi zisei: “Serghei, s-ar putea ca în câteva ore să fii un om liber sau să fii mort, înecat. Dar s-ar putea şi să te aştepte o soartă mai rea decât aceea a unui înecat; ai putea fi recuperat şi trimis într-un lagăr de muncă forţată, în Siberia, ca marinar dezertor, înainte de a fi împuşcat, în cele din urmă." Într-un asemenea moment, oricine în afară de mine ar fi avut ezitări. Eu, Serghei Kurdakov, eram ofiţer cadet, locotenent secund al Marinei Ruse, şef decorat al Tineretului Comunist; în toate şcolile pe care le frecventasem de la vârsta de opt ani, fusesem ales şef al fiecărei organizaţii de tineri comunişti; ca şef ales al tinerilor comunişti fusesem însărcinat să predau comunismul la 1200 de cadeți ai marinei sovietice. În cinci zile trebuia să mă întorc la baza navală unde aveam să fiu recunoscut