Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

înţeles, să-i spunem că Anatoli Litovcenko îl omorâse pe pastorul clandestin, Vasili Litovcenko. Nikiforov înţelese gluma şi se puse pe râs cu noi. Noi eram de-acum dezlănţuiţi cu totul. Apoi, deodată reluă şi întrebă sec: — E bine, Kurdakov, acum trebuie să ştiu ce s-a întâmplat cu Litovcenko. Zâmbii şi reluai: — V-am spus, căpitane. Litovcenko l-a omorât pe Litovcenko. La asta, toată lumea începu să râdă şi mai tare şi pentru a pune capăt, Nikiforov ne spuse, schiţând un surâs patern aprobator: — Mi se pare mie, băieţi, că n-am să scot de la voi prea multe informaţii în seara asta. Kurdakov, scoate oamenii ăştia de-aici şi mergeţi să beţi ceva. Vino mâine să-mi spui ce s-a întâmplat. Ne ridicarăm dintr-o săritură şi ne îndreptarăm către uşă, dar Nikiforov ne opri şi zise: Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 88 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — Înainte să plecaţi, ţin să vă spun că sunt într-adevăr mândru de voi. Aţi făcut o treabă excelentă şi le-aţi dat credincioşilor ăstora o lecţie pe care n-au s-o uite curând. Incepeţi, într- adevăr, să ştiţi cum să-i luaţi, copiii mei. Era a doua oară când utiliza această expresie în acea seară. Mă întrebai ce putea să însemne asta. li intram în graţii lui Nikiforov? Era posibil ca bătrânul nostru aisberg Niki să înceapă a se topi? A doua zi, când mă prezentai la Nikiforov, acesta mă întrebă: — Kurdakov, încă mai ţii la versiunea conform căreia Litovcenko l-a omorât pe Litovcenko? Sau nu era decât o glumă? Noaptea, îmi recâştigasem sângele rece şi îi spusei cu seriozitate: — La drept vorbind, tovarăşe căpitan, nu sunt foarte sigur. Domnea acolo o asemenea confuzie, erau oameni care ţipau, care urlau, care se rugau şi care făceau tot felul de alte zgomote, nu ştiu exact ce s-a întâmplat. — Ei bine, spuse el, am veşti pentru tine. Săteni din satul situat la câţiva kilometri în aval de Elizovo au găsit dimineaţă corpul lui Vasili Litovcenko agăţat într-un tufiş de pe mal. Au chemat poliţia locală şi se aduce acum corpul aici, pentru a i se face autopsia. Ridicai din umeri. Nu sunt deci probleme în privinţa asta. Remarcasem în ajun că Nikiforov era mândru de a fi reuşit să scape de pastorul clandestin. De fapt, glumise el însuşi cu noi pe tema asta. Apoi, luând un aer foarte serios, continuă: — Kurdakov aş vrea să trec în revistă acest raid, împreună cu tine. Nu am să vă fac reproşuri în legătură cu ceea ce s-a întâmplat, în afară de următorul: felul în care le-aţi plimbat pe fetele alea pe străzi, în văzul şi spre ştiinţa întregii lumi. Faceţi-le ce vreţi femeilor şi celorlalţi credincioşi deoparte, dar nu ridiculizaţi niciodată în felul acesta poliţia... — Da, tovarăşe căpitan! am răspuns. Totuşi, fui frapat de faptul că Nikiforov nu ridicase nici cea mai mică obiecţie legată de aceea că omorâsem un om; nu ne criticase nici că abuzasem de fete. A doua zi, eram la postul de poliţie când fu transmis raportul autopsiei. După autops