Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

eşind, fui orbit de soarele Petropavlovskului; cu zgomotul mării în spate, mă întorsei încet pe jos la poliţie. Când ajunsei, Nikiforov îmi zise: — Kurdakov, nu te mai gândi. Lucrezi pentru Stat. Unii vor suferi, dar sunt cei mai răi duşmani şi cei mai răi criminali. Nu uita niciodată asta. Îmi era greu totuşi să uit faţa aceea. Aveam să aflu că pastorul Litovcenko avea doi copii - o fetiţă, moartă în urma unei boli şi un fiu de 18 ani, care era acum în armată. Trebuirăm să-i scriem pentru a-i anunţa oficial moartea tatălui lui. Trei zile mai târziu, primirăm ordinul să ne ducem la domiciliul pastorului Litovcenko, să căutăm literatură ilegală. larăşi Nikiforov dădu ordine pe un ton sec: — Faceţi praf casa! Faceţi acolo ce aveţi de făcut! Tot ce vă cer este să găsiţi literatura aia mizerabilă! Patru din echipa noastră ne-am deplasat la casa aceea, situată în centrul Petropavlovskului. Era o baracă veche, dărăpănată. Ţi-ai fi dat imediat seama că pastorul Litovcenko o dusese foarte greu. Mobila era veche şi prăpădită. Răscolirăm casa întorcând totul pe dos, dar cu folos.Găsirăm cântări scrise de mână, o Biblie nouă, care era intrată în ţară prin contrabandă şi o altă Biblie foarte veche, uzată şi deteriorată. Când îi aduserăm literatura lui Nikiforov, el nu mai putu de bucurie: — Felicitări! Felicitări! zise el. Putem expedia toate astea la Moscova să le arătăm că n-am şomat aici ci, din contră, ne vedem de treabă. Mai târziu, seara, mă mai gândii la căminul familiei Litovcenko. Soţul nu se va mai întoarce, iar soţia nu va mai fi acolo să-l aştepte. Imediat, îmi revenii, zicându-mi: Serghei, te-ai ramolit! Aminteşte-ţi ca sunt duşmani de cea mai rea speţă. Repetă-ţi întruna lucrul ăsta, ca să nu-l uiţi! Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 91 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! La 5 zile după atacul de la Elizovo, primirăm ordinul să întreprindem un nou raid contra unui grup de credincioşi care se întâlnise într-o adunare clandestină. In timpul acelui raid, dădurăm iarăşi “o mică amintire" credincioşilor. Le arestarăm şeful. Mai mulţi fură expediaţi în lagăre de muncă forţată în Siberia, mai ales la Magadan, în estul Siberiei. Intr-o zi, puţin după acest raid, Nikiforov îmi spuse: — Serghei, tu şi echipa ta mi-aţi întrecut aşteptările. N-aş fi putut spera la o formaţie mai bună. Presimţii că voia să ajungă la altceva - că poate voia sâ-mi propună şi alte responsabilităţi în poliţie. Începui să trec în revistă tot ceea ce făceam deja: răspunderile pe care le aveam ca şef al Uniunii Tineretului Comunist, munca administrativă pe care o implicau, conferințele, îndatoririle în cadrul brigăzii de voluntari, supravegherea purității politice a 1.200 de ofiţeri sovietici. Mai erau activităţile navale ale Secţiei Radio a Academiei Navale, studiile mele de inginer radio pentru a intra în marina sovietică. Practicam şi mai multe sporturi la Academie şi mă dedicam atletismului. În acea perioadă deve