Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

nisem campion la judo al provinciei Kamceatka. De câte ori aveam timp, făceam excursii mai lungi sau practicam crosul. Mă aflam în relaţii bune cu Nikiforov, precum şi cu echipa mea de operaţiuni polițiste. Ei se temeau puţin de mine pentru că eram şeful Uniunii Tineretului Comunist. Aveam datoria să fac rapoarte tuturor cadeţilor. Într-o zi, luri Berestennikov se îmbată puţin şi-mi zise: — Serghei, ai tendinţa acum să te crezi mare grangur, nu-i aşa? A-a, îmi zisei, luri a băut cam mult. — Am auzit că te dai om mare, continuă el. Eşti numărul unu în Uniunea Tinerilor Comunişti şi singurul lucru pe care ştii să-l faci e să-i spionezi pe ceilalţi. — Mai bine-ai lăsa-o baltă, luri, îl avertizai. — la priviţi-l, replică luri. Îşi imaginează că-şi poate permite să-mi dea ordine chiar şi aici. Îmi dădui seama deodată că în fond luri voia să mă încerce, sub paravanul stării de semi-beţie. Mă hotărâi, aşadar, să vin la fapte. — luri, îi spusei, dacă te crezi mai puternic, te poţi măsura cu mine oricând. — Şi dacă o facem acum? — De acord, hai imediat! Aşadar, ieşirăm. luri era mult mai mare decât mine, dar antrenamentul meu de la judo mă avantaja serios. După puţin timp, zăcea, la pământ învins. — Să nu mai începi niciodată, luri, îl avertizai. Înţelese prea bine, ca şi ceilalţi. De atunci, nimeni nu a mai îndrăznit vreodată să-mi pună la îndoială autoritatea. După acest incident, îmi mutai iarăşi toată atenţia asupra îndatoririlor mele militare. Cele două zile „Porți deschise" figurau printre cele mai importante manifestații. Toţi locuitorii Petropavlovskului erau invitaţi la baza navală pentru a descoperi aici singuri viaţa pe care o duceam noi. De fiecare dată, atracţia invitaţiei era marele bal, la care erau poftite toate fetele din oraş. Trebuia să mă asigur că nu va fi alcool; plasai aşadar la intrare pe unul dintre oamenii mei pentru a aranja garda şi a controla ca tinerele fete să nu aibă în genţi. Vodca este plaga U.R.S.S.-ului. Se găseşte peste tot. Cadeţii de la marină primeau câte 7 ruble la sfârşitul fiecărei luni şi, după ziua de plată, ne duceam direct în oraş, unde ne cumpăram două sticle cu vodcă din bani. Cu o sticlă în buzunar, cadeţii se plimbau pe străzi în căutarea Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 92 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! fetelor. Nu aveau decât să-şi descheie vesta pentru a le arăta vodca şi reuşeau atunci să facă din ele tot ce doreau. Duceam o luptă constantă contra alcoolismului printre cadeți. Dar, culmea ironiei, în calitate de responsabili cu controlul consumului de alcool, oficial condamnat, noi eram primii care făceam excese. La sfârşitul zilelor “Porţi deschise" şi al balului, ne făcurăm turul de inspecţie pentru a ne asigura că nimeni nu rămăsese ilegal în bază. Deschizând uşa vestiarelor damelor, nu reuşirăm să zărim solul: era plin de sticle de vodcă goale. A doua zi trebui să chem un camion militar; vehiculul fu apropiat de clădire mer