Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

gând în marşarier până sub ferestrele vestiarului şi trebui să fac apel la cadeți pentru a azvârli sticlele în camion. Pentru Partid, vodca era cauza principală a slabului randament din industrie. Se văd adeseori, sâmbăta seara în Petropavlovsk şi în alte oraşe, oameni beţi împleticindu-se sau prăbuşiţi pe străzi lăturalnice. Noi, cei care făceam parte din echipa de operaţiuni speciale, eram mai bine plasați decât oricine pentru a vedea efectele nefaste ale vodacii, mai ales în rândul tinerilor. Alcoolul era la originea aproape a tuturor încăierărilor, a rănirilor cu lovituri de cuţit sau de pistol. Totuşi, noi, care eram la curent cu toate astea, nu ne lipseam deloc de alcool, mai ales înaintea raidurilor împotriva credincioşilor. Singurul lucru care ne reţinea de la a face excese era interesul pe care-l aveam pentru sport. Pentru a fi buni atleți şi pentru a ne menţine în formă, trebuia să ne abţinem în această privinţă. Numai raţiunile practice ne preocupau. Avalanşele obişnuite de directive venind de la Moscova, căutând să ne avertizeze împotriva problemei alcoolismului, îmi arătau până la ce punct tineretul Uniunii Sovietice era ameninţat de el. Este problema numărul unu a tineretului sovietic. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 93 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Capitolul 14 Puneţi mâna pe literatură! Într-o după amiază, când învăţam, la Academie, primii ordinul de a mă prezenta la postul de poliție la ora 9 seara, cu un mic grup de oameni. Alesei rapid 7 băieţi pentru a mă însoţi şi când ajunserăm la post, ne duserăm direct în camera din spate, pentru a primi ca de obicei dispoziţiile lui Nikiforov. Era, ca întotdeauna, vodcă şi, de data asta, Nikiforov prevăzuse şi caviar. Mă întrebam cum reuşea să facă rost de toate articolele acestea costisitoare. Imi promisei să-l întreb într-o zi. Nikiforov le spuse băieţilor să se facă comozi şi mă rugă să-l însoțesc la el în birou, pentru a sta de vorbă. Foarte serios, îmi dădu informaţiile în legătură cu sarcina care ne aştepta în acea noapte. — Asta este de o importanţă vitală pentru noi, spuse. Am aflat că un grup de credincioşi se întâlnesc în seara asta la ora 22. Au o Biblie - o Biblie nouă - şi literatură manuscrisă. Avem nevoie de această literatură pentru a avea probe împotriva lor. Puneţi mâna pe ea. O vom expedia la Moscova. — Expediem totul? întrebai. — Nu, numai ce este tipărit. Nu vor toate hârţoagele astea scrise de mână. — Atunci, ce avem de făcut? — Vino cu mine! Am să-ţi arăt. Asta face parte din caietul tău de sarcini; să le distrugi. Coborârăm nişte scări slab luminate şi mă introduse în “camera rece", un subsol neîncălzit care era îngheţat, chiar şi vara. Inainte obişnuiam să-i aruncăm aici pe cei beţi, până ce se trezeau. O sobiţă din fier, cu lemne, fusese instalată, ca să aibă garda căldură. Restul încăperii era îngheţat. Nikiforov arătă o ladă plină cu ziare vechi şi surcele pentru foc şi zise: — Când vă î