Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

cu hârtii. Pornirăm în direcţia postului de poliţie. Pe drumurile astea cu hopuri, fiecare dâmb îmi provoca dureri inimaginabile. După ce ajunserăm la post şi băgarăm înăuntru pe captivi, făcui câţiva paşi, încercând să-mi îndrept spatele. Imi era încă foarte rău. Regretam amarnic faptul că văzusem pe careva aruncând cărţile alea două sub masă! Dar nu-i puteam face reproşuri lui luri. Trebuia să fi avut, într-adevăr, aerul unui credincios încercând să se ascundă. Când mă simţii ceva mai bine, intrai în post. Oamenii mai aduceau Bibliile şi restul de literatură, pe care o aşezară în teanc pe biroul lui Nikiforov. Acesta privea cum creşte teancul, bucuros la culme: — E minunat! E minunat! Astea, zise el arătând Bibliile tipărite, vor fi un cadou splendid pentru Partid, la Moscova. Pe acestea două le căutai tu, zise el, în momentul accidentului, şi schiţă un zâmbet. Şeful grupului, bărbatul căruia îi spărsesem faţa în două rânduri, era aşezat pe o bancă, cu capul în mâini. Incisivii de sus îi lipseau, iar piepţii cămăşii îi erau acoperiţi de sânge. — Mi se pare că ar avea nevoie de un duşuleţ bun, spuse Nikiforov. Băieţii izbucniră în râs şi-l coborâră la subsol, îl împinseră sub duş şi deschiseră robinetul de apă rece, care servea la trezirea beţivilor. In acest timp, la parter, Nikiforov ne felicita, în vreme ce eu îmi frecam spatele. — E bine, zise el, uitaţi-vă la tot ce avem în mâini. Ce pachet! Produceau într-adevăr o mare cantitate de literatură manuscrisă! lar acum, am confiscat-o pe toată. Le întinse pe masă. Erau două Biblii, una de buzunar, nouă, iar cealaltă uzată bine. — Am să le prezint pe acestea Moscovei, zise Nikiforov. Apoi aruncă o privire la celălalt teanc de literatură. Printre aceste scrieri, era şi un caiet de elev al unui copil, în care fuseseră scrise în grabă versete biblice şi un carnet în care fuseseră copiate de mână câteva cântece şi nişte versete. Nikiforov urlă un ordin la doi oameni: — Duceţi hârţoagele astea jos la subsol şi puneţi-le în cutie! Cel puţin vor servi la încălzirea gardienilor! Apoi li se adresă celorlalţi: Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 98 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — De ce nu mergeţi la restaurant să mâncaţi? Merserăm să bem şi să mâncăm. Spatele tot mă mai durea, dar în vacarmul barului, nu mă mai gândii la el. In timp ce mâncăm, observai că pumnul îmi era încă acoperit cu sânge de la credinciosul acela. Cu atât mai rău, am să-l spăl mai târziu, mă gâniii. Raidurile continuară la intervale mai scurte. Se făcea apel la serviciile noastre de 2-3 ori pe săptămână. Credincioşii deveneau mai activi. După unele raiduri, aveam de făcut multă muncă administrativă. Trebuia să trimit pe careva la locul de muncă al credincioşilor, pentru a cere informaţii despre ei de la colegii lor, în vederea întocmirii unui dosar personal detaliat, conţinând date complete privind viaţa oricărui credincios. Toate aceste informaţii erau tri