Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

i toate oraşele, toate satele şi toate cătunele pe toată suprafaţa de 12.000.000 kilometri pătraţi ai Uniunii Sovietice, de la Leningrad la regiunile cele mai îndepărtate ale Extremului Orient sovietic. Responsabili cu o formaţie specială trebuiau să propage ateismul şi să combată credinţa religioasă - prin filme, broşuri, înregistrări, conferinţe, piese de teatru, expoziţii şi propagandă de tot felul. Examinând atent aceste documente şi discutând cu Nikiforov, începui să întrezăresc întinderea acţiunii întreprinse de Partidul nostru pentru a suprima ameninţarea crescândă a religiei în ţara noastră. Fui uluit. — Campania asta trebuie, cu siguranţă, să vă coste averi, îi spusei cu însufleţire lui Nikiforov. — N-ai decât să-i calculezi costul, răspunse el. Ştii ce ne costă numai grupul tău. După cum ti- am zis deja, Kurdakov, avem doi duşmani de temut: imperialiştii americani şi duşmanii ăştia, care ne sabotează aici, acasă. Trebuie să ţinem situaţia în mână, coste cât o costa! Credincioşii sunt cu atât mai periculoşi cu cât numărul lor creste foarte repede. Numai în Kamceatka, sunt 30.000. Şi asta la o populaţie care nu numără decât 250.000 de locuitori. — Ceea ce înseamnă, spusei după ce mă gândii o clipă, că este foarte probabil să fie milioane pe cale să ne corupă națiunea. — Întocmai. lar comunismul nu va triumfa niciodată complet în ţara noastră până nu vom reuşi fie să le schimbăm mentalitatea, fie să-i exterminăm. Mărturisesc cu toată sinceritatea că eu aş opta pentru cea de-a doua soluţie. — Dar atunci cum să reacţionăm în privinţa credincioşilor care afirmă că au dreptul la libertate religioasă? îl întrebai. — Asta figurează pe paginile Constituţiei, zise el. Dar tu şi eu suntem oameni amândoi. Am trăit. Ştim care este realitatea. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 100 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Remarcile lui mă făcură să mă gândesc la ziua în care-l surprinsesem într-o conversaţie cu un credincios pe care-l arestase. — Pentru ce ne aflăm aici? întrebă credinciosul. — Vă aflaţi aici pentru că am găsit în posesia voastră literatură antisovietică. — Ce înţelegeţi prin literatură antisovietică? Nu este vorba decât despre Biblii. Nikiforov răspunse pe un ton sec: — Exact la asta făceam aluzie, imbecilule! Aia-i literatura antisovietică! — Dar, protestă credinciosul, care fusese serios maltratat, cum poate fi considerată Biblia ca literatură antisovietică? Guvernul nostru afirmă că tipăreşte Biblii în ţară, iar dacă le tipăreşte guvernul, cum pot fi antisovietice? Aşteptai cu nerăbdare răspunsul pe care avea să-l dea Nikiforov. — Greşeşti! Urlă el. Guvernul nostru nu va imprima niciodată Biblii! — Bineînţeles că o face. A şi făcut-o deja, de altfel. Cel puţin asta pretinde. — Tacă-ţi gura! răspunse Nikiforov furios şi-şi continuă interogatoriul. Aveam să aflu mai târziu că, într-adevăr, guvernul nostru pretindea că tipărise 10.000 de Biblii. Dar această declaraţie