Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

ineînţeles că nu ni se servise o asemenea mâncare în sala de banchet. Orlov se scuză pentru câteva momente şi ieşi împleticindu-se, în căutarea toaletei. În absenţa lui, privii înjur. li aveam sub ochi pe toţi marii şefi ai provinciei Kamceatka, toţi beţi. Câţiva erau beţi morţi, cu capul căzut pe masă. Trei dintre ei aveau capul prăbuşit în farfurie. Două perechi de picioare ieşeau de sub masă. Alţii, care beau pahar după pahar, îşi pierdură şi ei curând cunoştinţa. Un altul era întins, cât era de lung pe masă. Mâinile şi picioarele i se scăldau în marile platouri încă pline cu mâncare. li privii cu dezgust. Dădusem ordin să fie scoşi cadeți din Academie pentru mai puţin de atât. Imi zisei: Viaţa oamenilor din regiunea asta a U.R.S.S.-ului depinde aşadar de aceşti oameni atât de beţi încât nu mai ştiu nici cum îi cheamă. li priveam pe şefii comunişti, “crema societăţii", şi această “cremă a societăţii” se stricase. Unuia i se făcuse rău şi vomitase pe haine. Intreagă această scenă incredibilă mă dezgusta enorm. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 102 IPTA Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Orlov se întorsese de-acum. Mă aşezai pe scaunul alăturat. Cum bea fără măsură şi devenea tot mai beat, capul începu să i se clatine. Dintr-o dată, îi căzu în farfurie. ŞI-I ridică ruşinat, strigând: — Dă-mi un şervet! Îi dădui unul şi-şi şterse de bine de rău mâncarea de pe frunte, de pe bărbie şi de pe nas. Mai avea încă peste tot pireu de cartofi. Injura ca un birjar. Era un spectacol ameţitor. Mâncarea i se scurgea în lungul feţei, pe veston şi pe medalii. Îşi scoase uniforma. Îmi arătă o cicatrice lungă, provocată de o rană din război şi, deşi se afla într-o stare avansată de beţie, zise: — Tovarăşe Kurdakov, vezi asta? Bastardul ăla de Stalin mi-a făcut-o! Stalin m-a trimis pe front. Stalin ne folosea trupurile ca armă. Stalin mi-a dat asta, şi când mă doare, îl blestem. Il blestemă obscen pe Stalin, apoi începu să-i blesteme pe ceilalţi. — Să nu mai vorbim numai de Stalin, dar cine mai este şi Brejnev ăsta? E un parazit linguşitor, care-i linge cizmele lui Stalin. Uite cum a supravieţuit Brejnev şi uite cum a ajuns el să fie marele şef comunist! L-am auzit la Congresul Partidului, la Moscova. Behăia ca o oaie, bee, bee, bee, cuvânt după cuvânt, ca o oaie. Nu-mi credeam urechilor! În beţia lui, Orlov sărea de la una la alta, folosind expresii obscene pentru a-şi descrie “colegul", pe Brejnev. Privii în jur îngrozit pentru a mă asigura că nu auzise nimeni toate vorbele acelea incredibile. Dacă le-ar fi auzit, s-ar fi sfârşit cu mine! Dar se părea că nimeni nu auzise nimic; erau atât de băuţi încât nu mai erau deloc conştienţi de ce se petrecea în jurul lor. Tovarăşul Orlov, el însuşi, era pe altă lume, debitând prostii şi bătând câmpii. Dar nu trebuia să mă păzesc doar de ceilalţi. Dacă din întâmplare Orlov îşi amintea mai târziu de ceea ce-mi spusese, viaţa mea nu mai valora nici un ban. Nu-şi putea perm