Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

tul. Voi servi comunismul, pentru că era singurul mod de a merge înainte. Capitolul 16 Frumoasa religioznikă Abia sună de două ori telefonul şi eu răspunsei şi-i recunoscui vocea lui Nikiforov: — De data asta va fi important, Kurdakov, zise el. Asigură-te de colaborarea a cel puţin 10 oameni şi fii aici la ora 20:30 punct! Fără să aştepte răspuns, închise. Începui să-mi convoc oamenii. De obicei, cu greu strângeam mai mulţi de 10, dar în seara aceea adunai 14 inşi. Când ajunsei la postul de poliţie, cu un sfert de oră mai devreme, unii dintre ei erau deja acolo. Alţii intrară câteva minute mai târziu. — Ce se întâmplă? întrebau ei. Unde mergem în seara asta? Intrai în birou la Nikiforov, să mă informez. — Strada Oceanskaia, 66, zise el, conducându-mă spre harta de pe perete. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 104 IDT Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Arătă cea de-a treia intersecție a străzii Oceanskaia şi zise: — Ar fi de preferat să vă opriţi aici. Veţi putea face restul drumului pe jos. Cunoşteam bine cartierul. — Populaţia este foarte densă, spusei. În ultima vreme, ne-am dus de mai multe ori în cartierul ăsta al oraşului. E aproape sigur că vom fi reperaţi. — Eşti în armată, nu? zise Nikiforov ritos. Ceea ce însemna: foloseşte tactici militare. — Evident, spusei, studiind planul îndeaproape. Am să plasez doi oameni aici şi unul aici, în colţ. Astfel, am să pot interzice accesul şi îndepărta pietonii. — Bun. — Cam câţi credincioşi vă aşteptaţi să fie? întrebai. — 15. — Sunt instrucţiuni speciale? — Ca de obicei, zise el. Trebuia să-i aduc pe cei doi oameni ale căror nume figurau pe petecul de hârtie pe care mi-l dădu. — Uite numele oamenilor care ne trebuie. — Şi ceilalţi? — Ceilalţi? urlă el. Ai nevoie să-ţi fac un desen? Dă-le o mică amintire! Faceţi-i să priceapă că genul de activităţi pe care le practică ei nu merită. — La ce oră are loc adunarea? întrebai. — La orele 22:00. Să ajungeţi acolo la 22:30. Mă întorsei în sala din spate, unde oamenii mei beau şi glumeau. Cei mai mulţi îmi deveniseră prieteni apropiaţi. Alţii nu erau decât “prieteni de vodcă". Se făcu în fine 21:45, ora plecării. Îndreptându-mă spre uşă, îi strigai lui luri: — Fii atent ce faci diseară! Cască bine ochii înainte să învârti deasupra capului bastonul ăla. El îmi zâmbi şi zise: — De acord, Serghei. leşind pentru a ne duce la camion, ne luarăm bastoanele şi cătuşele. — Ţineţi-vă bastoanele strânse, spusei. O să fim la strâmtoare în seara asta. Luarăm cătuşe speciale. O dată fixate, se strângeau când persoana se zbătea. Pe interior, dinţi ascuţiţi se înfingeau tot mai dureros, în încheieturile victimei. Într-o zi, pentru a mă distra, îmi pusesem o pereche, dar începui repede să urlu să vină careva să mi le scoată. Dureau, într- adevăr, foarte tare şi le foloseam adesea pentru credincioşi. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 105 ITN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Urcarăm