Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

eşti prost, idiot sau pur şi simplu deranjat? Tânărul credincios răspunse: — Ei bine, domnule, dumneavoastră nu veţi putea înţelege niciodată de ce cred eu ce cred, pentru că nu pot explica niciodată în întregime ceea ce cred. Pentru că Dumnezeu este viu, cred în El, iar El trăieşte în inima mea. Nikiforov se înfurie: — De ce spui că nu pot înţelege? Mă crezi prost? Am citit şi eu cartea aia, spuse el arătând Biblia care fusese confiscată. Crezi că nu ştiu să citesc? Tânărul fusese bătut zdravăn cu o seară înainte şi fusese şi îndeajuns de brutalizat în celula închisorii, dar răspunse cu fermitate: — Poate că ştiţi să citiţi, dar aveţi nevoie de ochi de văzut, de urechi de auzit şi de inimă pentru a înţelege ceea ce spune în cartea asta Duhul lui Dumnezeu. Ascultam fascinat. Pentru mine, niciunul dintre aceste cuvinte nu avea nici cel mai mic înţeles. — Dacă nu o citiţi decât pentru a o ataca, continuă tânărul credincios, nu veţi şti niciodată ceea ce spune ea cu adevărat. Numai Dumnezeu vă poate deschide ochii pentru a vedea ceea ce vedem noi şi a înţelege ceea ce credem noi şi de ce suntem noi gata să plătim preţul pentru a rămâne lipiţi de credinţa noastră. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 110 IPTA Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Atunci Nikiforov îl întrerupse: — Trebuie să recunosc că sunt lucruri pe care nu le înțeleg. Tânărul credincios răspunse: — Vedeţi dumneavoastră, domnule, v-aţi dat răspuns la întrebare. Nu înţelegeţi pentru că aveţi ochii închişi pentru adevăr. Dacă vă deschideţi inima pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să intre în ea, dacă vă deschideţi ochii pentru a-l înţelege Cuvântul, va deveni la fel de real şi pentru dumneavoastră pe cât este de real pentru mine şi pentru ceilalţi tineri. De ce nu lăsaţi dumneavoastră Cuvântul lui Dumnezeu să intre în inima dumneavoastră? Vă va schimba viaţa şi... — Taci! explodă Nikiforov. Nu încerca să-mi ţii o predică, imbecilule, că altfel eu am să schimb viaţa ta şi pentru totdeauna! Cu asta, Nikiforov transmise urlând ordine gărzilor şi tânărul captiv fu dus înapoi în celulă. Mai târziu, acesta fu expediat într-o tabără de muncă forţată pentru mai mulţi ani. Asistasem la mai multe interogatorii de genul acesta, şi nu înţelesesem niciodată nimic. Credincioşii aceştia nu renunţă niciodată, îmi zisei, încearcă să convingă până şi poliţia. Nikiforov reveni şi zise: — Oamenii aceştia sunt nebuni. Făcui un semn la cap pentru a semnifica acordul meu total. Aveam nevoie să ştim mai multe despre Nataşa Zdanova. Cum Uniunea răspundea de toţi tinerii, aveam dosarele tuturor. Ştiam exact cine erau, unde crescuseră şi unde învățau. Eram informaţi complet în legătură cu ei. Căutai dosarul Nataşei şi-l scosei. Se născuse în Ucraina, în regiunea Doneţ, într-un sătuc numit Başnaia. Părinţii ei erau muncitori la o gospodărie colectivă din Ucraina şi erau foarte săraci. Pentru a-i asigura un viitor mai bun, o trimiseră de mică din Ucraina