Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

eastă cale. Mă convinsei că încerc zadarnic s-o determin să renunţe. O mai avertizai încă o dată că totul va fi notat în dosarul ei şi că trebuia să nu mai fie niciodată găsită în compania credincioşilor. În ciuda fricii ei aparente, începu să-mi povestească de ce credea ea în Dumnezeu. Imi imaginasem că după ce fusese rău bătută şi după ce fusese interogată într-un birou de poliţie se va reîntoarce la calea cea dreaptă şi că nu aveam să mai auzim de Nataşa Zdanova. Dar Nataşa era o fată cu totul remarcabilă. În timpul discuţiei noastre, remarcai urme adânci în buza ei inferioară, unde se muşcase în timp ce o băteam eu. Ce păcat, mă gândii. Cicatricea îi desfigura faţa, perfectă, de altfel. Măcar dacă ne-am fi întâlnit în alte împrejurări, îmi spusei. M-aş fi putut interesa de o fată ca ea! Odată ce obţinui de la ea toate informaţiile necesare şi terminai să o dojenesc, o expediai sec şi brutal. Asta făcea parte din programul de intimidare. Mă felicitai atunci că făcusem treabă bună. Cam după o săptămână, furăm convocați la cartierul general al poliţiei pentru o nouă acţiune contra bisericii secrete. Ca de obicei, căutai să stabilesc punctul pe hartă. Această adunare secretă avea loc într-o casă de pe strada Pograşnâi. Demararăm zgomotos cu camionul poliţiei. Cu această ocazie nu eram decât 6: Alexandru Guliaiev, Vladimir Zelenov, Anatoli Litovcenko, Victor Matveiev, Nikolai Olisco şi cu mine. Când ajunserăm la locul de adunare, aşezai gărzi, barând astfel strada. Când totul fu gata, ţâşnirăm agitându-ne sălbatic bastoanele. Credincioşii surprinşi, îşi pierdură capul şi începură să fugă care încotro, căutând să se apere de ploaia de lovituri. Sala de întâlnire era mică şi ticsită de cei 8 credincioşi şi noi 6. Fu mult zgomot - strigăte şi urlete. Nu pentru mult timp, apreciai eu. Dar deodată, zării o figură familiară. Nu-mi credeam ochilor! lat-o din nou: Nataşa Zdanova! O văzură şi alţii dintre oamenii mei. Alex Guliaiev se îndrepta spre Nataşa cu o privire plină de ură şi cu bastonul gata ridicat deasupra capului. Atunci se petrecu un incident la care cu adevărat nu mă aşteptam. Pe neaşteptate, Victor se interpuse dintr-un salt între Nataşa şi Alex, înfruntându-l pe Alex. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 112 IPTA Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — Lasă-mă să trec! urlă Alex furios. Victor nu se clinti măcar. Îşi ridică bastonul şi-i spuse ameninţător lui Alex: — Te avertizez, Alex, ai face mai bine să n-o atingi! Nimeni n-o va atinge! Eram stupefiat. Era incredibil! Victor, unul dintre cei mai brutali dintre oamenii mei, proteja o credincioasă! — Dă-te la o parte! strigă Alex. Dă-te la o parte, că altfel te iau pe tine la bătaie! Victor Însă o proteja pe Nataşa, care se ghemuise la pământ. Furibund, Alex urla: — Vrei s-o păstrezi pentru tine, nu-i aşa? — Nu, răspunse Victor răspicat. Ea are ceva în ea, ce n-avem noi! Nimeni n-o va atinge! Nimeni! Trebuia să pun capăt acestei