Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

eastră, în timp ce eu căutam peste tot. Dar nu avea nicăieri literatură. — Aşază-te, Serghei, zise Victor, uite-o că vine. După câteva momente, ea intră, traversă încăperea şi puse sticla pe masă. Remarcai că se destinsese puţin şi eram sigur că era mai încredinţată de povestea noastră. li făcui cu ochiul lui Victor. Am pornit să bem direct din sticlă şi începui atunci să povestesc că fuseserăm în Japonia şi în Vietnam, că navigaserăm în largul coastelor Californiei, ale Canadei şi ale arhipeleagului Hawaii, începui o povestire minunată, presărată cu multe detalii vii şi pitoreşti. Victor, care stătea acolo şi mă asculta inventând acea poveste exagerată, reuşea cu greu să-şi stăpânească un zâmbet. La rândul lui, începu să vorbească despre şapte luni pe care le petrecuse pe mare. Povestea lui nu era rea, dar pe a mea o găsisem mai bună. Nikiforov, cu prevederea lui obişnuită, ne dăduse o grămadă de bancnote, să le scoatem la vedere, ca şi cum tocmai am fi debarcat, cu plata pe mai multe luni în buzunar. Scoaserăm atunci banii pentru a ne asigura că-i văzuse şi ea. — Hai, îi spusei. Avem bani care nu ne stau bine în buzunar şi avem o poftă nebună să ne distrăm. Hai să mergem să mâncăm şi să bem. Apoi îi povestii că într-o zi, în largul mării, căzusem peste bord şi era să mă înec. În faţa morţii, îi zisei, îmi dădusem seama că trebuia să existe şi altceva în viaţă şi începusem să mă gândesc la Dumnezeu. Dar cum să-L găsesc - era marea întrebare care mă preocupa. Pe măsură ce înaintam cu povestea mea, care nu era decât o înşiruire de minciuni, Victor abia de mai reuşea să-şi păstreze seriozitatea. — Întorcându-mă în port, adăugai, îmi dădui seama că tocmai primisem un avertisment serios şi că trebuia de acum să-L găsesc pe Dumnezeu cu orice preţ. Mă întorsei către ea şi-i spusei cu cea mai mare sinceritate din lume: — Am căutat pretutindeni. Dar nimeni nu ne poate vorbi despre Dumnezeu. Tu Îl cunoşti? Nu cumva ai cărţi sau reviste sau ceva care să ne permită să descoperim calea ce duce la Dumnezeu? Întrebarea era de acum pusă. Cum îi va răspunde? Proastă nu era. — Dacă vă preocupă Dumnezeu atât de serios, de ce vă dedaţi acum la băutură? De ce nu vă puteţi lăsa de alcool! Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 120 eee Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Mă prinsese bine! Şireata! Dar nici o femeie nu va avea cu mine ultimul cuvânt. Aşa că răspunsei: — Când te simţi singur, vodca este un tovarăş bun. Dar dacă aş reuşi să-L găsesc pe Dumnezeu, ştiu că n-aş mai avea nevoie, nu-i aşa? Dar cum să-L găsesc? Ridicai din umeri. — Îmi pare că nu ştie nimeni. Nu mai terminam. Îi dădeam toate ocaziile posibile să mă întrerupă să-mi spună că este credincioasă sau să-mi dea literatură. In cele din urmă, îmi terminai povestea sentimentală spunând: — Mi-aş da braţul drept pentru a întâlni pe cineva care mi-ar putea permite să-L găsesc pe Dumnezeu sau care mi-ar da literatura care m-ar pune pe calea