Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

cea bună. Aşteptai: Victor şi cu mine o privirăm. Făcu o mişcare şi se deplasă încet prin cameră. Avea să cadă în plasă? Acum e acum, îmi zisei, o avem. De îndată ce scotea literatura, o arestam şi o duceam la Nikiforov, pe care îl vom impresiona povestindu-i cum o fâcuserăm să se trădeze. — Ei bine, zise ea, eu nu am literatură. Dar cred că dacă veţi continua împreună să-L căutaţi pe Dumnezeu, Il veţi găsi undeva. Schimbai o privire cu Victor. Ştiam că pierdusem partida. Siguri de una ca asta, era evident că nu ne mai rămânea altceva de făcut decât să părăsim locul. Pe jumătate beţi, îi urarăm “noapte bună" Mariei, îi mulţumirăm că stătuse la vorbă cu noi şi ieşirăm. In stradă, Victor îmi zise: — Serghei, povestea ta era fantastică. Aproape că m-ai convins că eşti credincios. Ai noroc că nu te-am arestat! Izbucnii într-un hohot de râs, apoi înjurai şi spusei: — Ce-i zicem lui Nikiforov? Ne spusese: — Am două celule pregătite pentru mamă şi pentru fiică. Dacă-mi aduceţi, nu o să fie decât un singur scris, le arestăm şi le facem dispărute! Celulele lui Nikiforov aveau să rămână goale. Ştiam că va fi furios. Întorcându-ne la post, îi povestirăm întâmplarea noastră, cu multe ezitări. La început, Nikiforov fierbea în el, apoi, deodată, izbucni: — V-a avut o femeie proastă! urlă el. Nu reuşea să conceapă că un asemenea lucru se putuse întâmpla. Doamna Annenşcenko şi fiica ei, Maria, îi scăpaseră lui Nikiforov în acea noapte. Dar nu rămaseră prea mult în libertate. Până la urmă fură arestate şi expediate la închisoarea pentru femei de la Magadan. — Kurdakov, îmi spuse Nikiforov într-o zi, echipa ta de operaţii speciale este una dintre cele mai bune. După informaţiile pe care le-am primit de la cartierul general, îţi pot spune că munca Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 121 OTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! pe care o faceți voi aici este mult mai bună decât cea depusă de majoritatea celorlalte echipe din ţară. Echipa ta este printre cele mai bune. Aceste cuvinte mă încântară, pentru că acest elogiu se adăuga faptului că eu conduceam cu succes cea mai importantă secţiune a Uniunii Tineretului Comunist a provinciei, ceea ce era excelent pentru cariera mea. În Uniunea Sovietică, dacă cineva vrea să avanseze, trebuie să-şi facă un dosar solid, fără nici o fisură. Era ceea ce încercam eu să fac. Cuvintele de încurajare ale lui Nikiforov îmi stimulară voinţa de a străluci şi-mi dublai eforturile. Oamenii, la rândul lor, reacționară devenind şi mai brutali. Într-o seară, în mahalalele din sudul Petropavlovskului, atacarăm un grup de credincioşi care fuseseră puşi la curent cu raidul, într-un fel sau altul, la câteva momente înainte de sosirea noastră. Când ţâşnirăm pe uşă agitându-ne bastoanele, trei credincioşi fugiseră deja, iar ceilalţi încercau şi ei o modalitate oarecare de scăpare. li asaltarăm cu ferocitate, aruncându-i la pământ şi bătându-i fără milă. Unul dintre ei era un bărbat