Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

definesc. Dispuneam de prea puţin timp pentru a reflecta la asta. Raidurile trebuiau să continue. În 1970, în timpul lunilor de vară, credincioşii încercară să se protejeze despărţindu-se pentru a forma grupuri rnai mici. Această nouă tactică ne obligă să organizăm mai multe raiduri pentru a ajunge la acelaşi număr. De altfel, deveneau şi mai prudenţi. Plasau pe careva afară, adeseori un copil, ca să ţină de pază şi să-i avertizeze dacă vedeau ceva suspect. La cel mai mic semnal, făceau repede să dispară Bibliile, literatura, precum şi aparatele cu care înregistrau emisiuni religioase provenind de la posturi de radio străine. Uneori, credincioşii erau avertizaţi cu atâta în avans de către santinela lor încât la sosirea noastră, locul de întâlnire era gol. Vestea despre acţiunile noastre se răspândi în tot oraşul şi în provincie. Dat fiind că nu erau decât 250.000 de locuitori în Kamceatka şi că brutalitatea raidurilor noastre avea efecte distrugătoare, începu să se vorbească despre asta în marele public. Această notorietate îl scotea din fire pe Nikiforov; ne recomandase adeseori să avem grijă să nu descopere oamenii ce facem şi să împiedicăm să se răspândească zvonul că în Uniunea Sovietică nu ar exista libertate religioasă. Ordinele care începeau să ne vină de la Moscova erau formale: nici o ştire în legătură cu activităţile noastre nu trebuia să transpire. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 123 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Ne mai descuraja şi un alt aspect în munca noastră. Numărul credincioşilor părea să crească cu atât mai repede cu cât raidurile noastre deveneau mai violente. Nikiforov estimase că erau 30.000 de credincioşi în provincie, la o populație de 250.000 de suflete. lar după câte văzusem noi, avea cu siguranță dreptate. Intreprinsesem mai bine de 150 de raiduri şi rareori zărisem de două ori aceeaşi faţă. In timpul raidurilor, întâlnisem noi convertiți, ceea ce ne dovedea flagrant că aceşti credincioşi reuşeau cu multă abilitate să atingă şi alte persoane cu otrava lor religioasă. Trebuia să organizăm mai multe raiduri pentru a-i zdrobi, ceea ce ne crea o serioasă problemă de planificare. Nikiforov trebui să-şi pună pe perete un tabel special, pe care ne programam raidurile următoare. Avui cu el numeroase discuţii în faţa acelui tabel, dezbătând fiecare raid care urma să aibă loc. li spuneam adeseori: — Ei bine, nu putem întreprinde două raiduri în seara asta. Va trebui să-l amânăm pe acela pentru săptămâna viitoare. Evident, această abundență de întâlniri nu putea decât să ne avantajeze. Ne luam cele 25 de ruble pe raid, fie că erau prezente 8 persoane sau 20. In 1970, furăm frapaţi şi de faptul că în rândurile credincioşilor tinerii deveneau din ce în ce mai numeroşi. Întâlneam chiar şi copii mici la unele adunări. Această tendinţă uimea pe conducătorii politici de la Moscova. Pentru ei, era un “fenomen" periculos, care trebuia oprit cu orice preţ. Fui profund tulburat de