Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

vind un talmeş-balmeş de asemenea hârtii, strigai: — Cum de au timp să nu facă altceva decât să copie fleacurile astea? — Fac scurtă la mână, cu siguranţă! exclamă Victor, iar noi izbucnirăm într-un hohot grozav de râs. Se găseau tot felul de lucruri ciudate în această cutie de la subsol. Erau povestiri, scrise de mână, care vorbeau despre Dumnezeu în termeni atât de simpli încât şi copiii îi puteau înţelege. Acestea erau destinate adunărilor de copii. li spusei lui Vladimir Zelenov să mă însoţească. Coborârăm scara până la “camera rece" rezervată beţivanilor care se trezeau. In acea zi nu era acolo nici un beţiv. Pe o parte, alături de soba cea mare din metal, erau trei lăzi mari din lemn. Două dintre aceste lăzi erau pline cu vârf de literatură confiscată. — Aprinde focul, îi spusei lui Vladimir, iar el aruncă literatură în sobă, frecă un chibrit şi făcu focul. Lăsarăm deschisă uşa din fier şi începurăm să aruncăm literatură manuscrisă pe foc. Focul ardea frumos, încăperea rămânea rece şi aveam nevoie să beau ceva ca să mă încălzesc. li spusei lui Vladimir să meargă să caute ceva de băut. Continuai să arunc literatură pe foc, privind-o cum arde şi zicându-mi că hârţoagele astea nu meritau nimic mai bun. Ce puteau găsi tinerii în maculatura asta? mă întrebai. Mă gândii iar la Nataşa. Deodată fui cuprins de o curiozitate irezistibilă. Răsfoisem adeseori această literatură, în principal din curiozitate, când ne întorceam în camion la postul de poliţie, încercasem să citesc, dar nu-i găsisem nici un sens. Nu găsisem decât povestiri despre un personaj sau altul. După mine, erau cărţi istorice asemănându-se cu oricare alta, dar mult mai puţin interesante. Acum însă, că eram singur, în timp ce Vladimir era dus să caute vodcă, nu putui rezista tentaţiei de a descoperi ce o atrăgea pe Nataşa şi pe ceilalţi la aceste scrieri; luai aşadar un opuscul şi mă pusei să-l citesc. Dădusem peste un text scris de mână, din Evanghelia după Luca, din capitolul 11. îi lipseau versete. Cred că fusese scris din memorie şi că cel care îl transcrisese nu-şi amintea toate versetele; lăsase locuri goale pentru a le completa mai târziu. Citind, fui frapat de mai multe cuvinte. Constituiau un fel de rugăciune, încă mai citeam când auzii paşii lui Vladimir, care venea cu vodca. Rupsei repede două pagini din caietul de şcolar pe care fuseseră scrise acele versete şi le înghesuii în buzunar. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 125 id Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — Uite-o! anunţă Vladimir coborând scara cu vodca. Băurăm câteva guri, aruncarăm restul literaturii creştine pe foc, apoi închisesem uşa sobei şi urcarăm înapoi. În acea noapte, de îndată ce putui, culcat în patul meu de la Academia Navală, desfăcui cele două foi de hârtie şi începui să le recitesc. Vorbea Isus şi învăţa pe cineva să se roage. Curiozitatea îmi fu trezită şi-mi urmai lectura. În cazul de faţă, nu era deloc vorba despre o scriere împotriva Sta