Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

i, lăsând adresa la care puteam să fiu contactat în 24 de ore în caz de urgenţă militară. Apoi, fără autorizaţie, luai avionul de Moscova. Ajungând, mă dusei la locul sacru pe care-l vizitasem deja înainte: mormântul lui Lenin. În picioare la rând în faţa mormântului, în imensa Piaţă Roşie, mă gândii iar la ultima mea trecere prin acest loc, atunci când aveam 17 ani şi mergeam la Leningrad să încep o carieră militară de ofiţer naval, plină de promisiuni. Mă oprisem aici, plin de optimism, şi îngenunchiasem în faţa coşciugului lui Lenin. Mă rugasem, cerându-i lui Lenin să mă ghideze şi să-mi conducă viaţa, să-mi dea înţelepciune pentru a reuşi şi să-mi fie înlăturate obstacolele din cale. leşisem restabilit, plin de speranţă în viitor. De această dată, în luna iulie 1970, stând din nou la coadă, încă mai încercam un sentiment de respect pentru Lenin. Fusese un om strălucit. Multe din învăţăturile lui erau excelente. Îşi fixase numeroase țeluri cu totul valabile: egalitatea tuturor oamenilor, fraternitatea tuturor popoarelor, ajutor oamenilor neînsemnaţi şi promovarea lor socială. Aceste țeluri mă atrăseseră şi făcuseră din mine un comunist atât de zelos. In vreme ce eu eram pierdut în gânduri, coada avansase şi, înainte să-mi fi dat seama, fui la câţiva paşi de corp. Ce deveniseră pentru mine aceste viziuni de “egalitate între oameni" pe care le învățase Lenin? Era vorba despre egalitatea oamenilor când băteam o femeie bătrână atât de violent încât murea după câteva zile? Era vorba despre egalitate când o fată frumoasă era bătută sălbatic, în două Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 126 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! rânduri? Unde dispăruseră toate aceste vise şi viziuni ale unei vieţi mai bune? Rămăsei acolo în picioare, în linişte, mai multe minute, în timp ce o furtună făcea ravagii în adâncul meu. Tovarăşe Lenin, mă gândii, în ce moment ţi-au deturnat oamenii învăţăturile? Ce n-a mers? Un sentiment de angoasă mă invada când mă întrebai ce se alesese de promisiuni. Ce se stricase în viitorul pe care-l pregăteam? Cum putuseră oamenii să falsifice într-atât bunele învăţăminte ale lui Lenin? Speram nelămurit ca apropierea de Lenin să mă ajute să înţeleg şi să liniştească furtuna care îmi zgâlţâia inima. Dar nu simţeam nici o diferenţă. — Înaintaţi, şopti cineva. Mă urnii din loc şi ieşii din mausoleul lui Lenin pentru ultima oară. Rătăcii pe străzile Moscovei, singur, deziluzionat, tulburat. În ciuda stării mele de totală confuzie, luai o hotărâre. Voi părăsi U.R.S.S. şi mă voi duce cât mai departe de aici. Nu ştiu de ce voiam să părăsesc U.R.S.S. Tot ce ştiam e că eram adânc dezamăgit şi îngrozitor de nefericit şi că nu se mai putea aşa. Mă dusei apoi la Lvov şi statui la unul dintre prietenii mei ucrainieni, cu care făcusem cunoştinţă la Petropavlovsk. Îmi cumpărai un costum de scafandru autonom de pe piaţa neagră şi plănuii să mă duc la râul Tisa, care marchează frontiera între U.R.S.S. şi U