Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

ngaria şi să trec în Ungaria înotând pe sub apă. Îmi propusei să traversez apoi Ungaria pentru a ajunge la un fluviu, care curge din Ungaria în Austria, să-mi pun costumul de scafandru, să mă arunc în apă şi să ies în partea cealaltă, în Austria. Aveam bani ungureşti şi eram gata de plecare. Era un plan nebunesc dar trebuia să fug cu orice preţ. Îmi părăsii prietenul din Lvov şi ajunsei într-unul din orăşelele situate la frontiera ungurească. Luai un taxi şi-i explicai şoferului că văzusem extremitatea estică a U.R.S.S, în Siberia şi că voiam să văd aici extremitatea vestică. Inţelese numaidecât situaţia, mă duse la frontieră şi mă lăsă acolo. li spusei că voi găsi uşor drumul înapoi. Puteam vedea Ungaria de cealaltă parte a râului şi, cu toate că aceasta era tot o ţară comunistă, frontiera era strict supravegheată, îmi spusei: Această armată de grăniceri nu avea ca scop să-i împiedice pe unguri să intre în U.R.S.S. O singură privire îmi fu de ajuns pentru a înţelege că patrulele non-stop şi posturile de gardă îmi făceau planul de evadare traversând râul irealizabil. De la depărtare îmi apăruse excelent; dar la faţa locului, se vedea imposibil. Ceva în mine îmi spunea! „Nu încerca!". Abandonai aşadar acest proiect, mă debarasai de costumul de scafandru şi mă regăsii în tren cu destinaţia Lvov. Concepui un alt plan: să iau avionul pentru Baku, apoi Erevan, capitala republicii Armenia. La sosirea în Erevan, mă dusei la ţară, luând un autobuz care deservea satele din apropierea Turciei. În satul care constituia capătul, coborâi şi începui să merg către frontiera turcă. Mă ascunsei ziua şi mersei noaptea până ce fui foarte aproape de frontieră. Putui să văd soldaţi turci de cealaltă parte, într-un orăşel din Turcia. Dar de partea sovietică, erau peste toţi soldaţi ruşi. Aşteptai şi vegheai o noapte întreagă, dar frontiera era permanent supravegheată îndeaproape. Nici aici nu era chip de trecut. Cele două tentative ale mele de a începe o nouă viaţă eşuară. Cum concediul meu se apropia de sfârşit, luai iar avionul pentru Novosibirsk şi de acolo pentru Petropavlosk, pentru a mă prezenta din nou la Academia Navală. Sufletul îmi era nespus de frământat. Capitolul 19 Ultimul raid — Bine-ai venit Kurdakov, strigă Nikiforov când mă dusei prima oară la postul de poliţie după întoarcerea din vacanţă. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 127 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Mă gândii: Dacă ar şti ce-am făcut, oare m-ar mai întâmpina atât de călduros? — Sunt fericit să te revăd, zise el. Cât ai lipsit, s-a strâns multă treabă pentru tine. Fără îndoială că te vom revedea curând în plină activitate. Pun pariu că ai nevoie de bani, nu-i aşa? Reîncepui raidurile fără întârziere. Micile grupuri de credincioşi erau formate mai ales din tineri. În timpul interogatoriilor, afirmau că se convertiseră recent. Nikiforov era foarte ocupat cu ei. Era de asemenea alarmat de potopul de directive ce veneau de la Moscov