Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

strigăte. Coborând în partea cealaltă a dealului apropiindu-ne prin spate, puturăm vedea că baia era închisă ermetic. Ajungând, îl descoperirăm pe luri la treabă. Erau 90 de minute de când Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 128 IOTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! înregistra vocile surde ale credincioşilor ce se rugau. Aceste rugăciuni vor fi trimise la Moscova în câteva reprize. Ele vor permite Statului să studieze atitudinea şi gândurile credincioşilor, pentru a li se opune mai eficient. ÎI privii pe bietul luri, în genunchi, direct pe pământ, înregistrând. Puteam pune pariu că era prima adunare de rugăciune la care asistase vreodată şi stătea în genunchi de aproape două ore! Fără zgomot, ne îndreptarăm în şir indian către clădire. Ne oprirăm un moment la uşă, cu toţi oamenii alături de mine, aşteptând să le fac semn să atace. Deodată urlai: — Să mergem! Şi raidul fu declanşat. Uşa nu era închisă cu cheia - era evident, că nu se aşteptaseră să ne vadă - şi căzurăm asupra lor. Cum prezisese informatorul, erau 15-16 credincioşi înghesuiți în acel local, aşezaţi strâns unii într-alţii. li surprinsesemîn plină adunare de rugăciune. Vladimir Zelenov întinse repede mâna să smulgă o Biblie din mâinile unui credincios şi o rupse în două. Una dintre femei strigă: — De ce? De ce faceţi asta? Era strigătul unei fiinţe profund rănite, dar Vladimir fu agasat de asta şi-i trase un pumn în plină faţă. Era o lovitură bine expediată dată de un profesionist, care ar fi putut zdrobi orice bărbat, deci cu atât mai mult o femeie măruntă şi firavă. Femeia se izbi de ceilalţi credincioşi şi se prăbuşi la pământ, cu faţa în sânge. De îndată ce oamenii mei se puseră pe treabă, urlete de durere se făcură auzite. Apăsai clapeta bastonului meu, reducându-l la formatul lui cel mai mic, ceea ce-l făcea mai uşor de mânuit în acea încăpere ticsită. Bastoane şi pumni zburau deja, iar strigătele credincioşilor ne spărgeau urechile: unii scoteau strigăte de frică, alţii urlau în momentul în care se abătea asupra lor o lovitură. Zării o femeie bătrână lângă un perete; pe faţă i se citea spaima, buzele tremurătoare îi rosteau o rugăciune. Zgomotul mă împiedică să aud ce zicea. Rugăciunea ei mă scoase din fire; mă aruncai asupra ei fluturându-mi bastonul, gata s-o lovesc. Deodată, mă zări şi ea şi începu să se roage cu voce tare. Îi ascultai rugăciunea pentru o clipă, mai mult din curiozitate decât din interes. Aveam braţul ridicat şi urma să-mi abat bastonul asupra capului ei lipsit de apărare, când auzii aceste cuvinte: — Doamne, iartă-l pe tânărul acesta! Arată-i adevărata cale! Deschide-i ochii şi ajută-l! lartă-l, Doamne! Fui răscolit. De ce nu cere ajutor pentru ea însăşi, în loc să-l ceară pentru mine? Ea este cea care va primi lovitura de graţie. Eram furios că această femeie, care nu era decât un zero, îşi putuse permite să se roage pentru mine, Serghei Kurdakov, un şef al Uniunii Tineretului Comunist, î