Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

în bătaie. Intr-adevăr, nu i-am bătut pe religiozniki în timpul ultimului raid. După învăţăturile pe care le- am primit, sunt fraţii mei. Cum mi-aş putea bate fraţii? Cum aş putea continua? Desigur, aceşti credincioşi ne pun probleme, dar n-am găsit nicăieri scris că trebuie să-i batem şi să-i schilodim! Preşedintele îmi tăie brusc cuvântul: — Tovarăşe Serghei, zise el, sunt ani de când n-am mai avut un şef al Uniunii Tineretului Comunist aşa de eficace ca tine la Academia Navală. Eşti încă tânăr şi mai ai multe de învăţat. Aceşti religiozniki nu sunt fraţii noştri! Ei se înrudesc cu asasinii. Omoară sufletul copiilor noştri. Cu credinţele lor otrăvitoare, schilodesc oamenii. Trebuie să ne curăţim ţara de aceşti oameni. Tu pari a împărtăşi milă faţă de ei pentru că te-au contaminat, asta-i tot! Aceşti credincioşi sunt cei care aruncă tulburarea în sufletele oamenilor şi seamănă discordia. Guvernul este obligat să consacre sume enorme pentru a lupta împotriva lor, banii astfel cheltuiţi ar putea fi folosiţi Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 131 PTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! pentru a ne construi țara şi ajuta poporul. Oamenii ăştia care lucrează din interior ne pot aduce prejudicii săpând credinţa pe care poporul nostru o are în comunism şi înlocuind-o cu o credinţă într-un oarecare Isus imaginar. Continuă să vorbească, ridicând vocea din ce în ce mai mult. Apoi, deodată, vocea i se îndulci. — Tu eşti un tânăr şef comunist. Când ne vom fi debarasat de aceşti oameni, acest fel de muncă nu va mai fi necesară. Imi spusei: Văzând cum reuşesc credincioşii să-şi propage credinţa, eu voi fi mort şi îngropat cu mult înainte. — Comitetul nostru Central şi Biroul Politic ne-au încredinţat această muncă şi trebuie să o îndeplinim, îmi spuse preşedintele. — Dacă aşa stau lucrurile, răspunsei, încredinţaţi-o altcuiva, nu mie. În liniştea impresionantă care urmă, se făcu auzită o voce: — Să se retragă. Este tânăr şi naiv. Conduita lui trecută este perfectă. Daţi-i timp. Îşi va schimba opinia. Acceptară aşadar să mă desărcineze de activităţile poliţieneşti şi mă autorizară să-mi continui munca de şef al Uniunii Tineretului Comunist la Academia Navală. Plecai în grabă. leşind, le auzii comentariile: — Este tânăr. Are înainte un mare viitor. Daţi-i timp. Se va alinia punctului vostru de vedere... Normal, atitudinea mea ar fi trebuit să suscite bănuieli şi ar fi trebuit să fiu urmărit îndeaproape, dar după câte mi-am dat eu seama n-a fost aşa. Îşi dăduseră probabil seama că eram într-adevăr foarte ocupat. Cazierul meu judiciar rămase aşadar curat. Îmi reluai studiile, care se apropiau acum de sfârşit. Urma să fiu numit în curând aspirant locotenent secund al marinei sovietice. Imi continuai munca de şef al Uniunii, dar deveneam tot mai nemulţumit şi mai nefericit. In jur de 1 decembrie, primii ordin să merg să-l văd pe Nikiforov la biroul lui. La sosirea mea, descoperii că Azarov, şeful K.G.B.-u