Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

lui care luase primul contact cu mine, era şi el prezent. Îmi zisei: “Am să-mi fac autocritica!". — la loc, Serghei, îmi zise Nikiforov, încercând astfel să destindă atmosfera. Serghei, tu chiar ți- ai pierdut minţile! zise. Ţi se oferă o carieră minunată în poliţie şi tu o refuzi ca să mergi pe mare. Nu-ţi dai seama că pe mare îţi vei petrece o jumătate din viaţă în compania peştilor? Ce viitor vezi în asta? Apoi, adoptă un ton călduros, prietenesc, şi-mi zise: — Măcar ascultă vocea raţiunii; ai înaintea ta o mare carieră în poliţie. Ai făcut pentru noi treabă excelentă. Ai toate calităţile necesare. În timp ce el vorbea, mă uitai la Azarov. Eram sigur că el ceruse această întrevedere. — Eşti, într-adevăr, tipul de om care ne trebuie. Poliţia are mai multă nevoie de tine decât marina. lată ce suntem gata să facem, zise el, făcând un semn din cap către Azarov. Te vom trece acum de la rangul de locotenent secund la cel de locotenent. Te prezentăm la Academia de Poliţie a Partidului, din Tomsk. Era o academie celebră, destinată elitei K.G.B.-ului. Majoritatea celor mai buni ofiţeri de poliţie din U.R.S.S. trecuseră pe acolo. Cei care ieşeau din Tomsk cu o diplomă erau destinaţi celor mai înalte posturi din sistemul polițienesc sovietic. Nikiforov continuă şi, evocându-mi “experienţa specială" printre credincioşi, declară că la Tomsk voi fi format anume pentru a mă ocupa de credincioşi. Ştiam ce însemna asta. Capul mi Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 132 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! se învârtea. Academia din Tomsk! Numai un rus poate şti ce promovare reprezenta asta. Azarov era un exemplu. Nu avea decât vreo 30 de ani şi era unul din şefii K.G.B.-ului! lar eu, eu eram în stare să reuşesc mai bine decât Azarov. O ştiam. După un an la Tomsk, urcam în grad şi aveam să fiu promovat de la rangul de locotenent la cel de căpitan, apoi de la cel de căpitan la cel de comandant. După 4 ani, la vârsta de 25 de ani, ştiam fără nici o îndoială că puteam fi unul dintre şefii poliţiei secrete, însărcinat să “mă ocup de credincioşi". De atunci înainte, ascensiunea mea nu avea să mai cunoască limite. Cei ce servesc orbeşte sistemul îşi pot face o viaţă frumoasă. O remarcasem deja. Puteam avea o maşină, o vilă şi mulţi bani. Toate aceste gânduri îmi trecură prin minte ca un fulger, în timp ce Nikiforov continua să vorbească: — Statul are nevoie de oameni ca tine, adăugă el, şi ştie să-i recompenseze cu generozitate. Atunci luă şi Azarov cuvântul, pentru prima oară. — Îţi cunoaştem dosarul, tovarăşe Kurdakov. Este ireproşabil. Ai toate calităţile cerute de o asemenea muncă. Ai o experienţă excelentă printre credincioşi. Avem nevoie de specialişti pentru munca asta. Eşti sortit să ajungi departe. Într-adevăr, îmi spusei, dacă se uită în dosarul meu, este ireproşabil. Dar dacă mi-ar putea citi în inimă, ar avea o mare dezamăgire. Îi ascultai până la sfârşit, apoi le mulţumii pentru oferta lor minuna