Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

tă şi le cerui câteva zile de reflecţie, deoarece de asta depindea cariera mea viitoare. — Înţelegem, zise Nikiforov. Vorbim iar în curând. — Tovarăşe Kurdakov, zise Azarov rar, pe un ton solemn, Statul a investit mult pentru tine... a investit mult... şi aşteptăm mult de la tine. Nu uita. Ştiam ce voia să spună Azarov. Eram prins în angrenaj şi nu puteam să mai ies niciodată. Le mulţumii iarăşi ambilor şi ieşii. Mă întorsei la Academia Navală, pierdut în gânduri. Cei mai mulţi ofiţeri de carieră şi-ar fi dat bucuroşi braţul drept ca să primească oferta care tocmai mi se făcuse mie. Aproape toată viaţa, fusesem stimulat de deviza: „Tot înainte! Tot înainte!" Acum mi se oferea şansa vieţii. Dar îmi părea goală, în fundul inimii mele ştiam că nu voi putea niciodată servi sistemul care îmi ucisese tatăl şi care mă transformase într-o fiară înrăită care lovea fără milă femei şi credincioşi nevinovaţi. Dacă acceptam, aveam să fiu un instrument în mâinile Statului, pentru a-i persecuta pe credincioşi. Nikiforov mă făcuse deja să înţeleg bine că eram destinat acestui fel de muncă. Nu se punea problema să o fac, nu o puteam face. Câteva zile mai târziu îi comunicai lui Nikiforov decizia mea. Bâlbâindu-se, îmi zise: — Du-te şi petrece câteva luni pe mare, cu peştii; iar la întoarcere, mai vorbim... Îmi dădui atunci seama că K.G.B.-ul nu mă va lăsa în pace până ce nu voi accepta. “La întoarcere...". Cuvintele acestea îmi sunară în urechi. In străfundurile mele, ştiam că nu voi mai reveni... nu! Nu pentru a relua acest gen de viaţă. Acum, că decizia era luată, mă cufundai iarăşi în studiul şi în obligaţiile mele de şef al Uniunii Tineretului Comunist, aşteptând cu nerăbdare momentul plecării pe mare. O lună mai târziu, în ianuarie 1971, ieşii din Academia Navală cu gradul de ofiţer radio şi devenii aşadar locotenentul secund aspirant Serghei Kurdakov din marina sovietică. Fui imediat afectat unui vas şi mă îmbarcai pe un contra-torpilor. După ce petrecui o lună şi jumătate pe mare la bordul acestui distrugător, ne întoarserăm la baza navală pentru două săptămâni. Mersei să-l văd pe unul dintre prietenii mei care lucra în Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 133 id Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! biroul de repartizare a ordinelor de marş ale ofiţerilor. Cerui să fiu afectat unei nave care manevra în largul coastelor Statelor Unite, îi spusei prietenului meu: — Am primit o formaţie de ofiţer radio, dar am nevoie de mai multă experienţă. Mi-ar place să fiu afectat pe un vapor care patrulează în largul coastelor Statelor Unite, unde un ofiţer radio nu încetează să radiotelegrafieze informaţii provenind din America; aş putea căpăta rapid multă experienţă în acest fel. Cererea mea părea perfect plauzibilă. El răspunse: — Aşa ceva nu se face de obicei, dar pentru tine, Serghei, putem aranja lucrurile. După ce petrecui două săptămâni în port, fui afectat ca ofiţer radio la bordul unui submarin sovieti