Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

departe, puteam vedea luminile Los-Angelesului licărind la orizont. Libertatea îmi era la îndemână. Dar trebuia să mai intru o ultimă dată de cart şi să-mi îndeplinesc sarcinile de operator radio. În noaptea aceea, cum mă gândeam mai ales la libertatea care mă aştepta, la câteva mile de acolo, îmi făcui treaba mecanic. Curând, radioul anunţă că urma să primim imediat un mesaj de la Moscova. Mă apucai să transcriu în creion mesajul. Fui uluit. Reuşeam cu greu să-l notez corect în scris, din cauza impactului pe care-l avea asupra planurilor mele. Potrivit mesajului, unul dintre pescarii noştri, un lituanian pe nume Simas Kurdika, sărise de pe un vas de pescuit sovietic pentru a ajunge la o navă americană din largul Noii Anglii în 23 Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 134 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! noiembrie 1970. Mesajul spunea că Kurdika, căutând libertatea, trădase Uniunea Sovietică şi fusese prin urmare condamnat la 10 ani de închisoare. Evident, îmi zisei, ce imbecil, să uit de Kurdika. Auzisem vorbindu-se de tentativa lui de evadare, când aceasta avusese loc. Dar fusesem atât de ocupat încât nu mă mai gândisem la asta. Totul îmi reveni în memorie amintindu-mi comentariul condamnării lui în ajunul evadării mele şi fui cuprins de frică. Imi amintii că mi se spusese la vremea aceea: “Guvernul Statelor Unite a colaborat din plin cu marina sovietică şi ni l-a livrat pe loc pe Kurdika. El se află acum în detenţie preventivă." Toţi marinarii sovietici fuseseră informaţi că acest om fusese înapoiat în mâinile autorităţilor sovietice pe temeiul unui nou acord care intervenise între Statele Unite şi Uniunea Sovietică, conform căruia, Statele Unite dădeau înapoi autorităţilor sovietice toţi marinarii care căutau să fugă, aşa cum făcuseră cu acest Kurdika. La vremea aceea, îmi pusesem întrebări în legătură cu această Americă aşa-zis liberă, care semnase un acord prin care înapoia pe oricine încerca să-şi afle libertatea pe teritoriul ei. Deodată, îmi dorii să uit de Kurdika şi să-i pot repeta cât mai fidel “greşeala". Gândindu-mă la mica pluta, care avea să mă trădeze dacă era descoperită, îmi terminai timpul de cart într-o stare de nelinişte. Imediat ce terminai, mă repezii la locul unde o ascunsesem. Spre marea mea uşurare, văzui că nu o descoperise nimeni. O demontai şi răspândii pe ici pe colo bucăţile de lemn. In acea seară, sprijinit de parapet, priveam cum sclipeau luminile Los-Angelesului şi îmi pusei următoarea întrebare: de ce resping americanii un om care caută libertatea? Aflai mai târziu că un amiral american îl dăduse pe Kurdika înapoi în mâinile ruşilor fără consimţământul guvernului american, care de fapt nu practica o asemenea politică. Privii cu nostalgie marea atât de caldă, atât de ispititoare. Trebuia de acum să mă gândesc la Canada. Trebuia să renunţ la Statele Unite. _ Capitolul 20 In căutarea unei vieţi noi O luarăm către nord, până într-un punct situat în largul bazei d