Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

Se aflau 110 oameni la bordul lui Eloghin şi un ofiţer la fiecare 10 oameni. Căpitanul se dovedi a fi un om de caracter, un bărbat onest, faţă de care aveam multă admiraţie. Petreceam multe ore împreună la taclale sau jucând şah. Într-o zi, când eu transmiteam informaţii în Uniunea Sovietică prin radio, fui avertizat că aveam să primesc un mesaj şi începui să-l transcriu. Mesajul mă privea pe mine. Peste cinci zile, nava de aprovizionare sovietică Maria Ulianova, după numele sorei lui Lenin, avea să-l acosteze pe Eloghin şi să-l aprovizioneze. Trebuia să fiu transferat la bordul lui Ulianova, care se întorcea apoi direct în U.R.S.S. După ce confirmai recepţionarea mesajului, îl rumegai cu nelinişte. Erau cam 6 luni de când mă aflam pe mare. Nu-mi mai rămâneau decât 5 zile la bordul lui Eloghin, apoi aveam să mă întorc în U.R.S.S. Nu aveam să mai fiu probabil niciodată în apropierea lumii libere. Şansa vieţii mi se prezentase în largul coastelor Los-Angelesului, dar nu-mi putusem asuma riscul de a fi predat autorităţilor sovietice. Îmi fură transmise şi alte informaţii: fusesem avansat, iar actele ratificând această promovare mă aşteptau la Petropavlovsk. Dar, în acest moment, asta era ultima mea grijă. Mă cuprinse un sentiment de disperare. Când vasul nostru era pradă vânturilor potrivnice violente şi unei mări agitate, eu eram asaltat de o mulţime de gânduri. Curând furăm prinşi într-un ciclon. Luptam pentru a înainta; fiecare om era într-o stare de încordare la fel de mare ca şi cea a maşinilor noastre. Pe această furtună, mai multe dintre vasele noastre avură dificultăţi şi eu făcui ore suplimentare în cabina radio pentru a emite şi a primi mesaje. Pe peretele din faţa mea era un calendar la care mă uitam adeseori. Timpul zbura; cele câteva zile care mai rămăseseră erau ca nisipul vieţii mele, ce mi se scurgea sub priviri. — Serghei, îmi ordonă căpitanul, intră în contact cu autorităţile canadiene. Cere-le permisiunea să pătrundem în apele lor teritoriale, pentru a rezista mai bine furtunii. — Da, domnule căpitan, îi răspunsei maşinal. Apoi, dintr-o dată, fui izbit de importanţa acestui mesaj. În interiorul apelor teritoriale canadiene! Să fie într-un ceas bun! Dacă ne apropiam de țărm, ceea ce nu era niciodată posibil în condiţii normale aş putea, probabil să scap. Plănuisem să mă arunc în apă când nava avea să fie exact la limita apelor teritoriale, la 12 mile de coastă, pe o plută pe care mi-aş fi confecţionat-o din Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 136 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! scânduri. Dar ştiam care era temperatura apei şi ştiam bine că puteam muri de frig înainte să fi parcurs cele 12 mile. Dar acum aveam să pătrundem în interiorul apelor teritoriale canadiene! Gândindu-mă la asta, avui un plus de speranţă şi de energie: nu aveam să mă întorc în U.R.S.S. la bordul lui Ulianova, peste 5 zile. Nu aveam să mai reiau acel gen de viaţă. Hotărându-mă să plec în orice împrej