Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

În aceeaşi după-amiază, veni un avion să mă ia şi mă transportă în capitala Insulei Reine Charlotle, iar de acolo la Prince Rupert, în Columbia Britanică. Înainte de a pleca, le mulţumii infirmierei şi medicului care se ocupaseră de mine cu atâta bunătate la Tasu. Nu aveam nimic altceva să le ofer decât mulţumirile, pentru că nu le înţelegeam limba. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 137 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! La Prince Rupert, fui băgat în secția penitenciară a spitalului. Petrecui aici câteva zile şi fui foarte bine tratat: o hrană minunată, odihnă şi cele mai bune îngrijiri medicale. Toată lumea dădu dovadă de bunătate față de mine. Eram în centrul atenției şi, chiar neînţelegându-le limba, îmi dădui seama că nu primeau adeseori vizite din partea marinarilor sovietici la Prince Rupert. Mă considerau drept o creatură căzută din lună. Nimeni nu vorbea rusește, eu ştiam puţină germană şi descoperiră pe cineva care putea traduce. Aceşti străini se ocupară de mine atât de bine încât îmi recâştigai repede forţele. Acum mă interesam eu mai mult de cei care mă înconjurau. Într-o zi, un funcţionar de la serviciul de emigrări, însoţit de un interpret, mă scoase din spital pentru a-mi arăta Prince Rupert. Aproape că-mi ieşiră ochii din cap, atunci când văzui maşinile şi frumoasele case. Nu reuşeam să-mi iau ochii de la acest spectacol. Funcţionarul îmi spuse: — Aici locuiesc oamenii. — Cine, capitaliştii şi oamenii de afaceri? întrebai. El râse şi zise: — Nu, pur şi simplu muncitori. Ei bine, n-or să mă facă să credaşa ceva, îmi zisei. Serghei, fac cu tine o excursie de propagandă. Nu te lăsa prins! Imi dădură, mai târziu, să văd o revistă ilustrată. Dacă nu mă înşel se numea Interior Decoration Made Eazy. Era de toată frumuseţea, pe fiecare pagină se vedeau fotografii care reprezentau oglinzi, scaune, paturi, covoare şi case magnifice pline de mobilă foarte scumpă. Ah! Uite! Imi spusei. Revista asta a fost special concepută de guvern, ca să inducă în eroare. Educaţia mă învățase să fiu neîncrezător şi să consider totul ca element de propagandă. In ce mă privea, învăţasem să nu cred niciodată guvernul. leşisem din comunism. Dar comunismul, cu suspiciunea şi neîncrederea lui, nu ieşise din mine. Mai apoi, aveam să mă simt complet ruşinat descoperind că, într-adevăr, simplii muncitori locuiau în asemenea case în Canada şi că revista aceea nu fusese pregătită să mă amăgească. Propaganda sovietica pretinde că oamenii foarte bogaţi au devenit astfel exploatându-i pe cei foarte săraci. Dar casele muncitorilor de aici ar fi fost aproape palate în U.R.S.S. şi nu mă puteam abţine să constat că în general toţi oamenii purtau haine de bună calitate. Văzui un beţiv sau doi, însă în U.R.S.S. în orice oraş te-ai plimba în toiul serii, poţi să vezi beţivani căzuţi în noroi la colţuri de stradă. Potrivit propagandei noastre, ar fi milioane de şomeri care ar trebui să facă manifestații pentru a avea pâin