Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

r. Dar nu-l mai găsiră. Cum nu mai exista nici o urmă a lui, se poate să fi avut aceeaşi soartă ca şi tata, să fi fost deci împuşcat sau să fie în exil pe undeva într-un lagăr de muncă forţată. Totuşi, nu mi-am pierdut nădejdea de a-l regăsi în viaţă într-o zi. De la vârsta de 4 ani, am trăit printre străini şi, de la 6 ani, în orfelinate de stat. Cu excepţia primilor ani, n-am cunoscut aşadar niciodată mângâierile şi îmbrăţişările unei mame şi ale unui tată. Nimeni nu venea să-mi spună dimineaţa: “Mănâncă-ţi toată mâncarea şi învaţă bine la şcoală". Sunt sigur că puteţi să vă imaginaţi importanţa acestor cuvinte foarte simple pentru un copil, ca şi golul pe care l-am simţit în inimă toată viaţa, nefiindu-mi dat să le pot auzi. La 17 ani, tânăr student al Academiei Navale din Leningrad, resimţeam lipsa părinţilor ca pe cel mai mare gol din viaţa mea. Când am aflat deci că exista un locotenent-colonel Dobrinski care- mi putea da informaţii despre mama şi despre tata, mă dusei la baza lui militară fără să mai pierd un minut. Bătui la uşa camerei lui şi zisei, când îmi deschise: — Sunt fiul lui Nikolai Ivanovici Kurdakov. Mă privi la început cu un aer descumpănit. Apoi, dintr-o dată, un surâs îi lumină chipul. — Bineînţeles, te cunosc. Îi păstrez o amintire excelentă tatălui tău. Hai, intră, hai, intră! Mi-o prezentă pe soţia lui, care mai apoi îmi pregăti o cină copioasă, şi ne instalarăm la taclale. Avea vodcă din belşug. Colonelul îmi oferi, dar băui moderat; în schimb, el bău enorm. Curând, se destinse complet şi nu-şi putu ţine limba. Deveni foarte vorbăreţ şi astfel începui eu să aflu amănunte despre viaţa tatălui meu, lucruri pe care le ignorasem în toţi aceşti ani. — Sigur, Serghei, că-mi amintesc de el, îmi zise colonelul. Tatăl tău era unul dintre cei mai interesanţi şi mai capabili oameni. Simţindu-se obligat să şteargă amintirea păcatelor bunicului Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 13 PTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! tău, deveni un autentic soldat al armatei comuniste. Cu toate că nu petrecuse decât 4 ani pe băncile şcolii, era un atât de bun militar şi activist politic încât urcă rapid în grad. Participă la numeroase bătălii şi de câteva ori îşi riscă viaţa pentru Partidul Comunist, mai ales în Turkestan, unde comandă brigada care zdrobi un mare număr de revolte. Apoi, când izbucni războiul finlandez, primul lucru pe care îl făcu el fu să se angajeze ca voluntar pentru a servi pe acest nou front. Acolo comandă o brigadă care se luptă cu eroism. Ascultam fascinat, pe măsură ce descopeream modul de viaţă pe care-l dusese tatăl meu. Soția colonelului se grăbea să ne toarne să bem vodca pe care acesta o cerea şi o bea cu aviditate mereu sporită. Mi-o beam pe a mea cu înghiţituri mici, ascultându-l vorbind. — Când izbucni cel de-al doilea război mondial, tatăl tău participă şi de data aceasta şi comandă atunci o unitate de tancuri sub ordinele generalului Rokosovski. Se distinse, fu ac