Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

pătrunse în viaţa mea. În acea zi minunată, mă născusem din nou şi, în sfârşit, agitația, duritatea şi neantul fură înlăturate din viaţa mea, iar eu fui umplut de prezenţa lui Isus Cristos. Mă simţeam minunat de bine! Ce bucurie să ştiu că eram acum şi eu un credincios ca Nataşa, ca pastorul Litovcenko şi ceilalţi credincioşi pe care-i persecutasem! Eram acum unul de-ai lor! Discutam adesea cu acest pastor, care mă ajuta să cresc în credinţă. Într-o zi îmi spuse: — Serghei, tu eşti credincios şi ai nevoie de o Biblie personală, în propria ta limbă. Şi-mi întinse o mică Biblie neagră, în ruseşte. Avui impresia că sunt fulgerat! Nu-mi credeam ochilor. Pastorul remarcă faptul că eram răscolit şi mă întrebă: — Ce te tulbură? Ce ai? — Biblia asta! strigai. Am mai văzut o Biblie absolut identică cu aceasta. — Unde? Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 143 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — Este acelaşi gen de Biblie pe care l-am văzut în unele adunări clandestine în U.R.S.S. O deschisei şi o răsfoii. Într-adevăr, era aceea. Era absolut aceeaşi. — Este perfect posibil, răspunse pastorul. Este una din cele care se tipăresc şi sunt trimise în Uniunea Sovietică de către organizaţia numită “Underground Evangelism" — Unde pot fi găsiţi oamenii aceştia? întrebai. Vreau să le mulţumesc şi să le fac cunoscut faptul că Bibliile ajung la destinaţie. Descoperii adresa celor de la “Underground Evangelism" şi-l rugai pe un prieten să le telefoneze. Putui să vorbesc cu preşedintele, L. Joe Boss, care îmi spuse că voia să discute cu mine şi că, plecând spre Europa peste puţin timp, se va opri în Toronto. Când trecu, ne întâlnirăm şi discutarăm mai multe ore. Descoperii efortul imens depus de această organizaţie pentru a-i ajuta pe credincioşii persecutați din U.R.S.S. şi din alte ţări comuniste şi-i mulţumii în numele poporului sovietic. Cursul meu de engleză era pe sfârşite şi în curând aveam să-mi iau chiar o slujbă. O firmă specializată în electronică îmi propuse un post interesant de inginer radio şi viitorul se anunţa a fi foarte favorabil pentru mine. Firma avea să-mi dea un salariu bun, puteam prin urmare, să-mi cumpăr o maşină, să mă însor, să-mi întemeiez o familie şi să am propriul meu cămin. Toate acestea mă seduceau, într-adevăr. Fiind copleşit de gânduri atât de îmbucurătoare, nu puteam totuşi uita tot ce trăisem în U.R.S.S. Gândul la miile de credincioşi care erau în continuare crunt bătuţi pentru credinţa lor nu mă părăsea de loc. Cum îl puteam uita pe tânărul acela care mă înlocuise în fruntea echipei de operaţiuni speciale? Cum puteam uita că tot se mai ardeau Biblii şi că bisericile se întâlneau tot în secret? Cum puteam uita milioanele de tineri sovietici care căutau adevărul cum îl căutasaem şi eu, dar care erau induşi în eroare şi care, dezamăgiţi, se lăsau în voia soartei? Trebuia să fac tot ce-mi stătea în putinţă pentru a le veni în ajutor. Începui să vorbesc prin adunări şi la tele