Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

e o matriţă pentru a-şi tipări bancnotele singur? Unii ştrengari însăilau pe marginea subiectului “maşinii de bani" a lui Pavel, dar nu descoperiseră niciodată proveniența banilor. Dispărea când avea nevoie de ei, apoi revenea, burduşit, puţin după aceea. A doua zi, îl întrebai în timpul mesei de prânz: — Pavel, unde voiai tu să ajungi aseară când mi-ai zis că dacă aş avea nevoie de bani m-aş putea adresa la tine? Cine te aude ar putea crede că-i tipăreşti tu însuţi. — Este cam la fel de simplu, zise el zâmbind. — Nu te cred, răspunsei pe un ton sec. Nimeni nu o poate face atât de uşor, nici măcar tu. — Pot să-ţi dovedesc. Vino cu mine! A doua zi, Pavel şi cu mine ne întâlnirăm în afara proprietăţii orfelinatului. Avea un sac de hârtie maro, umplut cu ceva suspect. — Hai, vii, Serghei? zise el. Mergem la Novosibirsk. — La Novosibirsk, strigai. Dar e la 40 de kilometri de aici. Ce-or să zică dascălii noştri când ne vor descoperi absenţa? — A, nu-i interesează, dacă nu le pricinuim necazuri. Dacă nu le tulburăm liniştea, nu ne-o tulbură nici ei pe a noastră. Nu te mai îngrijora şi hai să mergem. Ne întoarcem înainte de miezul nopţii. Urcarăm îndată într-un autobuz şi ajunserăm în marele oraş pe la ora 18. — Acum vine ora, zise Pavel cu un aer misterios. Mă întrebai: Ce are de gând să facă? O să jefuiască o bancă? — Aşteaptă-mă în locul acesta, Serghei, îmi porunci el. Se îndepărtă cu paşi mari şi dispăru după colţul străzii, purtând balotul pe care nu-l lăsase nici un minut. Căutai o bancă într-un parc din apropiere şi mă instalai în aşteptare. Între timp, atenţia îmi fu atrasă de un copil murdar, zdrenţăros, cu un aer înfometat, care venea către mine în lungul străzii. Instinctiv, îmi fu milă de el - apoi, dintr-o dată, îmi dădui seama că-mi era puţin cunoscut. Îl observai mai de aproape. — Pavel, tu eşti! strigai. În fine, ştiui ce căra în sacul acela maro - zdrenţe de cerşetor! Îmi făcu cu ochiul. — Ghiceşti secretul, Serghei? Nici o imprimerie. Numai astea. Arătă către hainele sfâşiate, murdare şi puturoase pe care le purta şi-mi întinse unele la fel. — Grăbeşte-te, Serghei! Pune-ţi astea! Momentul cel mai propice pentru cerşit este ora mesei de seară. Nu mă aşteptasem deloc la aşa ceva, dar făcui ce zise. Intrai în toaleta publică, îmi scosei hainele obişnuite, le înghesuii într-un sac şi îmbrăcai trenţele dezgustătoare. Apoi mă întorsei la Pavel. Avusese timp şi să se mâzgălească pe faţă cu pământ şi avea într-adevăr un aer mizerabil. În câteva clipe, îşi umplu iarăşi mâinile cu ţărână şi începu să mă mânjească şi pe mine pe faţă. Mă dădui înapoi instinctiv. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 22 IOTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — Fii atent aici, Serghei, îmi zise el, trebuie să faci lucrurile corect. Stai liniştit până ce eşti gata. Şi se puse să mă murdărească pe faţă. Apoi se trase înapoi pentru a-şi admira capodopera şi spuse: — După părerea mea, nu e del