Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

hiar ţi-a fost atât de foame? — Cum “atât de foame"? Întrebai eu nedumerit. — Foame într-atât încât să faci ceea ce tocmai ai făcut. Am înţeles atunci că mă văzuse furând merele. Avea în jur de 65 de ani şi un chip plin de bunătate. Mă întrebă: — Tinere, ai unde să trăieşti şi să dormi? Foarte prudent, i-am răspuns: Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 26 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — Da, am unde să trăiesc. — Unde? întrebă ea. — De fapt, nu e prea departe de aici, am adăugat evaziv. — Ştii, zise ea, nu cred că ai un loc unde să trăieşti şi să dormi. Eu cred că dormi aici, în gară şi că reuşeşti să te hrăneşti dând iama şi furând. Se întrerupse un moment, apoi continuă: — N-ai vrea să vii acasă la mine? Am un colţ unde poţi să dormi şi am şi destulă hrană. Avea un chip atât de blând şi bun încât acceptai. Mă duse într-o căsuţă din lemn, la marginea unui drum plin de gunoaie, la periferia oraşului. Ilnăuntrul acestei cabane minuscule totul era curat şi în ordine. În timpul unei mese bune, calde, vorbirăm îndelung, iar când îi povestii o istorioară frumoasă, îmi declară că era bucuroasă să rămân la ea oricât aş dori. Era într-adevăr drăguță şi plină de atenţie şi n-am să-i uit niciodată bunătatea. Dar după câteva zile, îmi dădui seama că eram pentru ea o povară, fiindcă era foarte săracă şi cu o gură în plus de hrănitnu o va putea duce foarte mult timp. Aşa că într-o dimineaţă îi lăsai un bilet în care îi mulţumeam şi- mi luam rămas bun de la ea; apoi o ştersei. Trecuseră numai vreo trei săptămâni de când părăsisem orfelinatul “V-I" când mă întorsei în gară pentru a-mi relua viaţa de copil al străzii, însă după trei zile, poliţia mă opri pentru a fi furat lucruri din magazine alimentare şi din prăvălii. Eram descurajat, nu atât pentru că fusesem prins, ci pentru că îmi pierdusem libertatea de mişcare. La câteva zile după arestare, fui trimis la orfelinatul din Barisevo, un loc pe care nu-l voi uita niciodată. _ Capitolul 6 In război cu Unchii şi Mătuşile Barisevo este un orăşel situat la circa 25 km de Novosibirsk, cocoţat pe marginea unei faleze bântuite în cursul veacurilor de vânturile violente ale Siberiei. Orfelinatul era amplasat într-o biserică şi o şcoală ortodoxă, închise de multă vreme. Partea principală a bisericii adăpostea un club unde se proiectau filme. Cât despre clădirea vechii şcoli confesionale, ea constituia partea principală a orfelinatului. Casa parohială fusese transformată în spălătorie, unde erau curăţite toate hainele copiilor, aşternuturile şi lenjeria murdară. Pentru a mări acest complex, fuseseră construite încă două clădiri, astfel încât să poată adăposti 100-120 de copii în vârstă de 1-18 ani. Fără să fi bănuit la sosire, anii petrecuţi la Barisevo aveau să dea vieţii mele o orientare nouă. Aveam să locuiesc aici 7 ani, până la obţinerea certificatului de studii secundare şi la intrarea mea în armată. Prima experienţă pe care am avut-o în noul