Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

meu cămin fu fericită. Când mă prezentai la dormitorul băieţilor, în ziua sosirii, avui surpriza să-l găsesc aici pe Ivan Cernega! — Ivan! strigai. Unde te-au prins? Eşti aici de mult timp? — Serghei! strigă şi el alergându-mi în întâmpinare şi luându-mă de umeri. Constat că ai rămas mai mult timp decât mine afară şi în treaba asta ai avut mai multă baftă decât mine. Apoi îmi povesti cum fusese prins iarăşi în Novosibirsk şi adus la Barisevo. Îmi ascultă povestirea avid, apoi spuse: Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 27 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — Păi bine, Serghei, eu voiam să te învăţ cum să supravieţuieşti în afara orfelinatului, dar mi se pare că, din contră, tu mi-ai arătat mie! — Ivan, cum e treaba pe aici? îl întrebai. Înţelegi ce vreau să zic? — Păi, răspunse el, sunt unele asemănări cu “V-l". Şi dă-mi voie să te avertizez că sunt două persoane cu care este de preferat să nu ai de-a face. Una dintre ele, un unchi, se numeşte Alexandr Nişman - Unchiul Nichi, cum îi spunem noi. Cealaltă este directoarea, Irina Dobrovlanskaia. Toţi băieţii îi spun Irina cea Mare. Aştia doi sunt răi, Serghei. Nu te apropia de ei. Cât despre ceilalţi, sunt exact de aceeaşi teapă cu unchii şi mătuşile de la “V-I". Dacă nu-i deranjezi, te lasă în pace. Lăsai capul în jos, în semn că înţelesesem. Remarcai imediat că Ivan se schimbase. Nu reuşeam să precizez în ce sens, dar constatam că era altfel. Nu începui să mă simt cu adevărat în largul meu decât când mă prezentă altor prieteni pe care şi-i făcuse la Barisevo. Făcui cunoştinţă cu lrina cea Mare când fui convocat în biroul ei, puţin după sosirea mea în orfelinat. Avertismentele lui Ivan erau perfect justificate. Era o femeie imensă, care-ţi inspira teamă, şi impunătoare. Îmi dădui seama dintr-o ochire că nu tolera nici cea mai mică prostie, din partea nimănui. Purta, pe bluza albă, medalia, “Ordinul lui Lenin". În Uniunea Sovietică, era o înaltă distincţie, conferită comuniştilor care au făcut servicii excepţionale Partidului. Nu o vedeai niciodată pe Irina cea Mare fără medalie. Ţinea cu tot dinadinsul ca toată lumea să ştie că era un personaj important, a cărei contribuţie în cadrul Partidului lăsase urme. Dar toate acestea erau de ordinul trecutului şi nimeni nu ştia pentru ce fusese trimisă la Barisevo. Era o femeie acrită de decepţia de a fi fost pusă pe un post atât de neînsemnat. Unchiul-şef, Alexandr Nişman, era un personaj care ne impresiona şi ne înfricoşa la fel de mult. Nu am mai cunoscut vreodată un om atât de josnic şi de periculos ca el. Făcui cunoştinţă cu el la două zile după ce o întâlnisem pe lrina cea Mare. Era foarte mare, solid, viguros şi deosebit de puternic; avea un temperament violent şi se înfuria la cea mai mică provocare. Răzbunările de care era în stare şi pedepsele pe care extraordinara lui forţă îi permitea să le aplice erau adeseori îngrozitoare. Şi fără să fi fost avertizat de Ivan, mi-aş fi dat seama c