Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

care se afla în faţă, să poată auzi mesajele provenind de la alte vase ale flotei noastre. Controlai ca totul să fie în ordine în cabina radio, mă strecurai repede afară, închisei uşa cu cheia în urma mea şi mă îndreptai către cabina mea, trecând iarăşi pe la timonerie, pe pasarelă. Acum era cufundată în întuneric, cu excepţia luminilor de control roşii, galbene şi albastre ale tabloului de bord. Din cauza ploii care izbea în ferestrele pasarelei, era imposibil să se vadă ceva. Boris era în picioare, luminat slab de luminile instrumentelor; le supraveghea atent pentru a sesiza cel mai mic semn de slăbiciune a maşinilor suprasolicitate. Mă oprii să flecăresc cu el câteva clipe, încercând să par cât mai natural cu putinţă, apoi mă folosii de pretextul că sunt extenuat pentru a mă îndrepta către cabină. — Boris, îi spusei plecând, dacă sunt apeluri, nu mă deranja câteva ceasuri - numai dacă nu este vorba despre vreun caz de maximă urgenţă. Bine? — Bine, Serghei, zise el râzând. Gândeşte-te şi la mine când ai să fii ghemuit la căldură în patul tău moale. — Desigur, îi promisei părăsind pasarela pentru a mă aventura pe punte şi în furtună. Mă agăţai din toate puterile de balustrade şi mă îndreptai cu prudenţă către cabină. De nenumărate ori, rafalele vântului furios şi ploaia deosebit de puternică aproape că mă doborâseră pe puntea ce se legăna sub tangaj. După o luptă îndârjită împotriva furiei vântului şi a stropilor de apă aruncaţi de valurile sparte, ajunsei în cele din urmă la cabină. Deschisei uşa, pătrunsei înăuntru şi închisei cu cheia după mine. In acel moment intrarea neaşteptată a cuiva îmi putea fi fatală, eliminând orice posibilitate de a evada. Neliniştit, aruncai încă o privire la ceasul de la mână. Era ora 21:45. Imi mai rămâneau mai puţin de cincisprezece minute pentru ultimele pregătiri. Flecăreala de pe pasarelă îmi răpise secunde preţioase. De- acum trebuia să acţionez repede pentru a-mi executa planul în timpul celor câteva minute cât pasarela avea să rămână goala. Imediat ce furtuna se va linişti, vaporul va fi invadat de oameni în căutarea avariilor. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 4 IOTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Datorită poziţiei nordice, purtam uniforma groasă - cizmele mele grele militare, un tricou larg şi pe deasupra un pulovăr gros, pe gât. In apă, greutatea acestor haine avea să mă stânjenească serios şi să-mi creeze cu siguranţă probleme când voi începe să înot. Dar voiam să intru în satul acela îmbrăcat complet şi cu cizmele în picioare. Imi rămânea puţin timp până şi pentru a gândi la probleme de o asemenea importanţă. Preocupările mele de moment erau cu totul altele, încă mai vitale. Scotocii sub pat şi scosei de acolo un obiect la care lucrasem tot timpul din urmă: o centură largă în formă de sac impermeabil. Pe dinafară era făcută din cauciuc gros, iar în interior din plastic etanş. Deschisei sertarul dulapului şi scosei obiectele la care ţineam cel mai