Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

i seama că murise. Prietenul meu Saşa rămase complet singur şi nimeni nu observase că viaţa îi părăsise trupşorul. Moartea lui Saşa fu o lovitură grea pentru mine. Dintre toate lucrurile care se petrecuseră la Barisevo, această întâmplare mă afectă cel mai mult şi mă făcu să-mi schimb atitudinea şi concepţia de viaţă. Începând de la moartea lui Saşa îmi dădui seama de multe lucruri. În primul rând de faptul că în viaţă nu supraviețuiesc decât cei mai puternici. Societatea este o junglă. Cei puternici rămân în viaţă. Durii câştigă. Cei slabi pierd sau mor. leşii din această încăpere luptând cu lacrimile şi făcui atunci un jurământ: Dacă aşa e viaţa făcută, voi fi cel mai dur, cel mai puternic şi cel mai şiret. Încă alţi doi copii muriră în timpul acelei foamete la Barisevo.O fetiţă îşi luă, calmă, rămas bun de la prietenele ei, şi intră într-un lac şi se înecă. Un alt copil, de numai 11 ani, fu găsit spânzurat în pod. Pur şi simplu nu mai putuseră suporta situaţia. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 35 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Capitolul 7 Rege la Barisevo Reponsbilii orfelinatului nu se ocupau deloc de noi. Cum în general îşi detestau munca, eram lăsați de capul nostru, liberi să ne aranjăm viețile după cum ne pricepeam. Atâta vreme cât clădirile nu erau deteriorate sau activitățile de rutină nu erau întrerupte, ne ignorau pur şi simplu. Eram liberi să ne organizăm viaţa, adulţii amestecându-se cât mai puţin posibil în treburile noastre; ne crearăm aşadar propria noastră lume. Aceasta avea o structură la fel de elaborată ca a fiecărei societăţi. Copiii erau grupaţi în trei categorii bine determinate: sclavii, locotenenţii şi, în vârf, regele. Copiii cei mai tineri, mai mici şi mai slabi erau sclavii. Ei erau însărcinaţi cu corvezile pe care li le atribuiau copiii mai în vârstă. Li se repartizau munci manuale şi sarcini de valet, fiind obligaţi să-i servească pe cei mai mari decât ei. Cei mai mulţi dintre copii făceau parte din această categorie. Locotenenţii, care dădeau de lucru sclavilor şi care le supravegheau munca, constituiau un grup mic, mai aparte. Ei vegheau la reglementarea vieţii cotidiene a propriei noastre societăţi de la Barisevo. Acest corp de comandă format din elita băieţilor îşi făcea o plăcere din a da ordine celorlalţi. Deasupra locotenenţilor domnea regele, şeful nostru al tuturor. El era şeful necontestat al tuturor copiilor din orfelinat. Două teste, unul fizic şi celălalt psihologic, îi hotărau alegerea. Fizic, trebuia să fie mare şi puternic. Trebuia să-şi dovedească superioritatea fizică fiind în stare să domine pe oricare alt băiat din orfelinat care putea avea şi el pretenţii la titlul de rege. Pe plan psihologic, trebuia să inspire copiilor deopotrivă respect şi frică. Trebuia să fie suficient de viclean pentru a dejuca execrabilul sistem al orfelinatului. Viaţa regelui era relativ uşoară, mai ales pentru că locotenenţii îi stăteau la dispoziţie pentru