Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

a-i executa ordinele şi pentru că toţi sclavii şcolii se ocupau de el şi-i îndeplineau cele mai mărunte dorinţe. Nu-mi amintesc mai nimic de băiatul care era rege la sosirea mea în orfelinat. Era cu mult mai mare decât mine şi era pe punctul de a părăsi orfelinatul. Nikolai Povaleiev îi succedă, iar eu nu eram pe atunci decât sclav. Primul ordin executat de mine la Barisevo fu de a văcsui pantofii regelui. De fiecare dată când terminam, trebuia să iau poziţie de drepţi şi să aştept ca regele să hotărească dacă erau daţi cu cremă după placul lui, tremurând tot, sperând că era mulţumit. De obicei, era, pentru că eu ştiam bine să fac pantofii cu cremă. Nu fui niciodată lovit sau ocărât pentru o corvoadă rău făcută. Uneori, regele hotăra să rămână culcat şi ordona unui sclav de-al lui să-l pieptene cu grijă, astfel încât părul să-i stea perfect în momentul în care se va scula el. Hainele lui trebuiau şi ele să fie în perfectă stare, cizmele făcute şi pregătite spre a se încălţa. Apoi, i se servea micul dejun. Totul trebuia să se deruleze astfel încât el să poată duce o existenţă demnă de un rege. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 36 OTAN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Regele o dată sculat şi gata să înfrunte ziua, îşi convoca locotenenții, începea să le dea instrucțiuni şi ordine şi-i trimitea să repartizeze sarcini sclavilor pentru restul zilei. Toate disputele dintre sclavi trebuiau rezolvate de către rege, care ordona locotenenţilor să-i prezinte băieţii care se certaseră; astfel, aceştia se puteau exprima, iar regele îi asculta, uneori cu bunăvoință şi răbdare, alteori cu mânie. După ce asculta diferitele versiuni ale întâmplării şi argumentele respective, el dădea verdictul, care era fără drept de apel. Cu toate acestea, regele avea o situaţie nesigură. Întotdeauna se găsea un locotenent care-l observa cu atenţie, pândindu-i cea mai măruntă slăbiciune, sperând în felul acesta să-l răstoarne şi să-i ia locul. Prima oară când descoperii mica societate secretă creată de către copii, mă întrebai ce-ar gândi despre asta Unchiul Nichi şi lrina cea Mare, dacă ar descoperi existenţa regelui, a locotenenţilor şi a acestui întreg sistem. Dar într-o zi, spre marea mea surpriză, îl văzui pe Unchiul Nichi vorbind cu regele. Discutau despre reguli pe care Unchiul Nichi voia să le vadă aplicate. Atunci înţelesei! Întregul sistem nu era nicidecum un mister pentru Unchiul Nichi şi Irina cea Mare. Erau cu totul la curent cu situaţia şi se foloseau de ea pentru a-şi transmite dorinţele către rege. Astfel, ei conduceau orfelinatul prin intermediul acestuia. Nu fui sclav decât pentru puţină vreme. Atunci când mai crescui puţin şi când devenii mai puternic, înfruntai un locotenent, îl bătui măr şi-i luai locul. În scurt timp, fui unul dintre cei mai de seamă locotenenţi ai orfelinatului. Majoritatea prietenilor mei din grupul iniţiaţilor - Boris, Alex şi ceilalţi - deveniră la rândul lor prim-locotenenţi sub d