Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

omnia lui Nikolai şi puturăm astfel să ne purtăm după bunul nostru plac. Voiam cu orice preţ să devin băiatul cel mai puternic din orfelinat şi, prin urmare, să ajung în postul de rege. Era scopul pe care mi-l fixasem şi nimeni, nici măcar Nikolai, nu avea să mă împiedice să-l ating! Dar, cum Nikolai era prietenul meu, speram numai să nu trebuiască să mă bat cu el. Într-o zi, spre sfârşitul anului 1965, când aveam 14 ani, Nikolai mă convocă şi-mi zise: — Ei bine, mă vor transfera într-un alt orfelinat, Serghei. Tu va trebui să fii rege aici, la Barisevo. Ai faţă! Nu-i mărturisii că era ambiția mea secretă, ci îi spusei că îmi părea rău să-l văd plecând. — Nu-ţi fă probleme, Serghei, zise el, n-am să fiu foarte departe de aici. Mă duc într-un orfelinat din apropiere de Novosibirsk. — Este nemaipomenit! îi replicai. Ne vom putea vedea în oraş. — Sigur, răspunse el. Am să te prezint unor prieteni. Se povestea la Barisevo că Nikolai le spunea pe numele mic unor criminali şi traficanţi de droguri. Şi, gândiţi-vă, avea să mă prezinte acestora! Băieţii de la Barisevo aveau o mare admiraţie pentru criminali şi indivizii care reuşeau să păcălească sistemul. Imi luai rămas bun de la Nikolai, iar el se duse la celălalt orfelinat. După cum era de prevăzut, în puţin timp deveni rege acolo. Fui foarte fericit că nu trebuise să mă bat cu el pentru a deveni rege la Barisevo. In orice caz ştiam că nu-mi va fi de loc uşor să cuceresc tronul pe care-l părăsea el la Barisevo. Mai erau încă patru băieţi care voiau să fie rege. li provocai pe unul după altul şi-i bătui pe toţi. Unul singur îmi dădu de furcă, dar reuşii să-i vin de hac, stâlcindu-i figura. Noul rege era aşadar desemnat în mod evident. Ne înfruntasem după regulile societăţii noastre şi câştigasem eu. Dacă vreodată un locotenent credea că mă putea învinge, era dreptul lui să încerce. Dar pentru moment, câştigasem şi fui încoronat rege la Barisevo. Nu era rău, puntru un băiat de 14 ani. Îmi luai primii locotenenţi în cercul meu de prieteni apropiaţi. Cu ajutorul lor, puteam avea în mână cea mai mare parte a orfelinatului şi s-o fac să meargă aşa cum înţelegeam eu. Boris, Mihail Kirilin şi ceilalţi din grupul meu erau gata să-mi împlinească toate dorinţele. Dacă aveam nevoie de bani, n-aveam decât să-i spun lui Alexandr, vistiernicul nostru şi hoţ de buzunare: “Am nevoie de 50 de ruble înainte de apusul soarelui." La asfinţit, Alexandr Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 37 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! revenea negreşit de la Novosibirsk cu banii necesari. Sunt sigur că punea de-o parte tot pe- atâta, dacă nu mai mulți, pentru el însuși. Aspectul cel mai respingător al îndatoririlor mele de rege era faptul că trebuia să am de-a face cu Unchiul Nichi şi cu Irina cea Mare. li detestam, îşi dădeau şi ei prea bine seama de asta şi mă ţineau la distanţă. li spusei lui Boris: — Vreau să am cât mai puţin posibil a face cu ăştia. Mi-ar place să intri