Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

e credeau în Dumnezeu şi că locuiau la Ogurstovo, la numai 25 de kilometri. Pentru că credeau în Dumnezeu şi-l învăţaseră pe Diacon să-L cunoască, fuseseră târâţi în faţa unui judecător care decretase că erau părinţi nedemni şi care le ridicase pe viaţă drepturile părinteşti. Oficial, se declară că micuțul Diacon nu avea Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 40 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! părinţi şi că astfel era sub tutela Statului până la împlinirea vârstei adulte. Nu-şi va mai putea revedea niciodată mama sau tatăl, deşi aceştia nu erau decât la 25 de kilometri de acolo. Era o povară greu de suportat pentru un băieţaş, o dramă care avea să-l urmărească până la sfârşitul vieții. Şi în viitorul imediat, avea de îndurat altele. Era dur persecutat pentru credința lui de către unchi şi mătuşi şi cu toate ocaziile era chinuit. | se adresau ţipând şi-l brutalizau la cea mai mică provocare. Unchiul Nichi, mai ales, îl ura. Adeseori, intra nebun de furie şi urla: — Unde-i Diaconul ăla? Diavolul ăla mic, unde se ascunde? Am pentru el nişte vitamina P. Diaconul cobora din pat şi se apropia de unchiul Nichi; acela îl înhaţă brutal de vestă şi-l ţâra afară către locul pe care i-l alesese pentru a-i administra fără menajamente o doză de vitamina P. Nu am aflat niciodată ce soartă îi fu rezervată până la urmă micului Diacon, dar ştiu că în U.R.S.S nu este loc pentru oameni ca el. Ulterior am descoperit că erau sute de orfelinate de tipul celui din Barisevo peste tot prin U.R.S.S. şi sute de alţi Diaconi care fuseseră luaţi de lângă părinţii lor. Micul Diacon fu primul credincios în Dumnezeu pe care îl văzui de aproape şi nu îl voi uita niciodată. Capitolul 8 Viaţa de criminal se învaţă Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 41 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Când împlinii 15 ani, împrejurări noi contribuită la orientarea diferită a vieții mele. Tovarăşul Skripko, directorul comunist al şcolii, începu să se intereseze de mine în mod deosebit şi să mă ajute. Era primul om care arătase vreodată un asemenea interes în privinţa mea. Mulțumită sfaturilor lui şi a felului de a preda comunismul, începui să mă interesez mai activ de secţia Uniunii Tinerilor Comunişti din şcoala noastră, începu să-mi canalizeze întreaga energie, mereu în efervescenţă, către activitatea în sânul Uniunii şi eu mă aruncai în aceasta cu entuziasm. Într-o zi, directorul mă căută şi-mi zise: — Kurdakov, te-am urmărit acţionând la Uniune. Cred că ai stofă de şef. Nu ţi-ar place cu adevărat să începi la anul să vezi de ce eşti în stare? Dacă vrei într-adevăr, ai putea ajunge departe. Ai putea conduce Uniunea aici, în şcoală. Nu ar fi asta ceva minunat? mă gândlii. Să fiu şeful Uniunii Tinerilor Comunişti7 De ce nu? Eram rege la Barisevo şi ajunsesem cu uşurinţă; începui aşadar să studiez cu mare zel marxismul şi leninismul. Nu văd ce ar fi putut avea o mai mare influenţă asupra vieţii mele şcolare decât acest studiu al p