Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

rincipiilor comunismului şi al obiectivelor sale: unitatea tuturor popoarelor şi fraternitate umană! De la fiecare după posibilităţile sale şi fiecăruia după nevoi! Aceste adevăruri găseau în mine ecou. Inainte de a le descoperi, nu crezusem în nimic, nu avusesem timpul de a mă gândi la o angajare profundă sau la vreo credinţă. Acum credeam în ceva: în comunism. Nu era comunismul veritabil cel încarnat de lrina cea Mare şi de Unchiul Nichi. Ei nu erau adevăraţi comunişti. Brutalitatea şi slăbiciunile lor nu aveau nimic a face cu comunismul şi idealurile lui. Cum s-ar fi putut oare aşa ceva? El propovăduia fraternitatea între oameni şi egalitatea tuturor popoarelor. Totuşi, pentru Nişman şi Irina cea Mare, trebuia ca în orfelinat să domnească o atmosferă de ură; numai cei mai puternici aveau dreptul la viaţă. Legea era făcută de forţă, ceea ce era complet opusul egalităţii pentru toţi. Însă nădejdea pe care eu mi-am pus-o în comunism nu era împărtăşită de prietenii mei de la Barisevo. Duritatea şi ura ce domneau acolo îi câştigaseră, cu consecinţele lor tragice, unele după altele. Prietenul meu Alexandr şi fratele lui Vladimir fugiră la Novosibirsk. La orfelinat nu se remarcase lipsa lor câteva zile sau chiar o săptămână. Alex şi Vladimir începură să bântuie printr-un parc din centrul Novosibirskuiui, unde şi dormeau, şi furau alimente ca să poată trăi. intr-o zi, furară mai multe sticle de vodcă şi se îmbătară repede. Atacară un tânăr în parc şi-l bătură sălbatic. O făcură fără premeditare, dar în beţia lor nu mai ştiau ce fac. Alex prinse de gâtul tânărului o curea din piele şi-l târî prin parc, pe o distanţă de vreo 300 de metri. După ce traversă astfel parcul, Alex îi scoase cureaua de la gât şi-i urlă: — Dacă ai vreun pic de bun simţ, ia-o din loc! Dar tipul nu se clinti. Alex îl privi îngrozit. Omul era mort, ştrangulat cu centura. Alex şi Vladimir dispăruseră cât putuseră de repede, dar poliţia reuşi până la urmă să-i aresteze. Prienenul meu Alex, care avea cu doi ani mai mult decât fratele lui, fu împuşcat. Vladimir fu trimis la închisoare unde se află şi acum. Alţi copii din orfelinat, în vârstă de 15 sau 16 ani, fugiră pentru a se deda la crimă, la droguri sau la prostituție. Rata criminalităţii era foarte ridicată la Novosibirsk şi se putea foarte uşor pătrunde în lumea interlopă. Cercul prietenilor mei apropiaţi nu fu atins înainte ca Ivan Cernega să dispară din orfelinat. La început, nu fui deloc îngrijorat, deoarece ştiam că Ivan era în stare să se descurce de unul singur. Imi închipuiam că se distrează bine în Novosibirsk. Ceea ce nu ştiam eu totuşi era că el se încârdăşise cu o bandă notorie din acest mediu şi că prăda trenuri - ceea ce-i reuşi de minune pentru un timp. Într-o zi, Boris veni la mine într-un suflet. Foarte agitat, mă întrebă: — Serghei, ai veşti de la Ivan? — Nu, de ce? Ce se întâmplă? Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 42 IOTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa!