Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

— A fost prins. — Prins, de cine? — De poliție. S-a înhăitat cu o bandă de cerşetori care jefuiesc trenurile şi au fost surprinşi când încercau să oprească unul. — Ivan, să jefuiască trenuri! Boris, ai înnebunit, îi zisei. — Nu, Serghei, e adevărat. Este la postul central de poliţie din Novosibirsk. O să fie trimis la puşcărie. — Îl putem vedea? — N-are nici un rost, Serghei. Nimeni nu se poate apropia de el. Bietul Ivan, mă gândii. Dragul meu prieten! Trăisem împreună multe aventuri şi împărtăşisem tot felul de experienţe de la prima noastră întâlnire, când eu nu aveam decât 8 ani. Era atunci un băieţel senin şi fericit, mereu cu un surâs pe buze. Reuşea mereu să vadă partea frumoasă a lucrurilor. Fu condamnat la o lungă pedeapsă de muncă forţată şi încă mai este închis în cine ştie ce parte a Rusiei. Cât despre mine, nu eram doar primul din clasă la marxism-leninism, dar şi la fizică, matematică, limbi străine, geografie şi economie politică. Având multă uşurinţă pentru limbile străine. Învăţasem germana încât puteam vorbi destul de bine. Cred că faptul că eram protejatul directorului comunist al şcolii mă stimula considerabil. Dar numai la început. După moartea tragică a delicatului meu prieten Saşa, eram motivat mai ales de ambiția de a “reuşi”. Şi-mi pusei deviza în practică învățând cu mare zel. Obţinui nota maximă sau “perfect", la majoritatea materiilor. Directorul comunist îmi spuse într-o zi: — Kurdakov, mi-ar place să faci elevilor din primele clase expuneri despre comunism şi marxism-leninism. — De acord, spusei, dându-mi seama că era vorba de o mare onoare. Aveam permisiunea de a absenta de la propriile mele ore pentru a merge să ţin conferinţe la clasele mai mici. Intre altele, abordai imperialismul, războiul din Vietnam, care începea atunci să ocupe primul loc în literatura comunistă rusă, şi alte teme politice, fără a mai vorbi despre doctrina marxistă. Directorul şcolii era mulţumit. — Continuă aşa, îmi spuse el. Ţi se deschide înainte o carieră de prim ordin... şi vei părăsi şcoala având un calificativ excelent. Laudele lui contau mult pentru mine, pentru că el era nu numai director de şcoală, dar şi un important funcţionar comunist al regiunii şi eu ştiam că pentru a ajunge într-un post important în societatea sovietică trebuia să ai referinţe excelente din partea funcţionarului local al Partidului Comunist. Se părea că totul îmi reuşea. În timpul vacanței şcolare din vara lui 1966, Boris, Mihail Kirilin şi cu mine petrecurăm mult timp la Novosibirsk. Puteam să părăsim orfelinatul şi să ne întoarcem după bunul nostru plac. Într-o zi, mă întâlnii în Novosibirsk cu cei doi prieteni ai mei copleșiți de entuziasm. Mă întrebai: Ce pun la cale băieţii ăştia? — Serghei, începu Mihail, în oraşul meu natal, la Taşkent, sunt mulţi musulmani. — Ştiu, mi-ai spus. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 43 IDT Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — Serghei, am acolo mulț