Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

ghicii că erau pe fundul fluviului Obi. După aproape două săptămâni şi jumătate, mă lăsară să ies din spital. Boris şi Nikolai mă duseră la orfelinat, să mă refac. Doctorii declaraseră că dacă ar fi pătruns un pic mai adânc sub coastă, lovitura mi-ar fi fost fatală. De altfel, dacă nu m-ar fi descoperit decât puţin mai târziu, aş fi murit din cauza hemoragiei. Culcat în patul meu la orfelinat, servit de locotenenţii şi de sclavii mei, avui tot timpul să mă gândesc, în timp ce mă refăceam după rană. Vedeam din ce în ce mai limpede că ajungeam la o cotitură în viaţa mea. Trebuia fie să urmez calea aleasă de Nikolai Povaleiev şi să mă angajez mai adânc în acest mediu, fie să mă pun serios să-mi construiesc propria-mi carieră în organizaţia comunistă. Le experimentasem pe amândouă şi nu ştiam într-adevăr ce drum îmi convenea mai bine. Aspectul moral al problemei nu intra la socoteală. In definitiv, la câţiva metri depărtare, în micul cimitir al orfelinatului, zăcea corpul lui Sasa, o fiinţă bună, care nu fusese nici atât de rezistentă, nici atât de dură pentru a supravieţui. Dacă nu aveam grijă de viitorul meu, aveam să îndur aceeaşi soartă. Trebuie să mărturisesc că eram puţin tulburat. Mă gândeam la lrina cea Mare care se impunea cu medalia ei. Partidul Comunist o recompensase şi la rându-i avea şi ea multă grijă de sine. Dar avea şi mai puţine scrupule decât anumite persoane din lumea interlopă cu care avusesem eu de-a face. Dar îmi dădui seama că eram atras mai ales de politică şi de învăţătură. Tovarăşul Skripko, directorul comunist al şcolii, aprecia că aveam talent şi capacitate intelectuală. Cu ocazia studierii scrierilor lui Lenin şi a scopurilor şi obiectivelor comunismului, mă ataşai lor cu pasiune crescândă. Voiam să fac politică sau să lucrez pentru Partid. Şi aşa mi-am formulat opţiunea, întins în patul meu. Voi face carieră în sânul Partidului, cu ajutorul directorului comunist al şcolii. Voi discuta asta cu el cât mai curând posibil şi-l voi întreba cum ar trebui, după opinia sa, să-mi orientez viaţa şi cariera. Voi renunţa la toate în afara muncii de la Uniune şi mă voi dedica în întregime în văţăturii. Voi pune astfel un punct final fazei temerare a. vieţii mele. Acum a veam nevoie să studiez şi samă disciplinez. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 47 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Capitolul 9 Am ales cariera militară Pierdui încetul cu încetul contactul cu Nikolai Povaleiev, cu Boris şi Mihail Kirilin; ei îşi continuau activitatea în lumea interlopă cumpărând şi vânzând droguri. Îi vedeam uneori, la sfârşitul săptămânii, când mergeam la Novosibirsk. Învățătura şi obligaţiile pe care le aveam ca şef al Uniunii Tineretului Comunist îmi ocupau tot mai mult timp. Eram foarte exigent în obiectivele şi scopurile pe care le prevedeam pentru Uniunea noastră. Începui să am reputaţia de a fi un şef care ştia să-şi facă lumea să funcţioneze. Hotărâsem că organizaţia mea de tinere