Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

t trebuie să fie cea mai bună din tot districtul. Asta nu era uşor, deoarece acesta din urmă cuprindea oraşul Novosibirsk şi imensa regiune care-l înconjura. Dar, pentru cariera mea, era important ca grupul meu să fie cel mai bun. Lunile treceau repede, obţineam rezultate excelente la învăţătură şi grupul meu de tineret comunist devenise cel mai bun din întregul district. La sfârşitul lunii iunie 1967, obţinui diploma de absolvire a şcolii. leşii printre primii din clasă. Cei trei elevi care obţinuseră cele mai bune rezultate aveau să primească medalii. O fată obţinu medalia de aur, iar eu primii una din medaliile de argint. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 48 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Apoi sosi ziua cea mare; venise momentul de a fi apreciate toate organizațiile Uniunii Tineretului Comunist din districtul Novosibirsk. Inalți funcționari comunişti erau prezenţi, iar eu eram aşezat cu grupul meu, aşteptând cu nerăbdare febrilă citirea listei laureaţilor. — Cea mai bună organizaţie de tineret comunist din districtul Novosibirsk este cea... Prezentatorul se opri un moment şi auzii, ţinându-mi răsuflarea: — „cea din Barisevo! Nu-mi credeam urechilor. Câştigasem! Toate privirile se întoarseră către mine şi lumea mă bătea pe spate când mă îndreptai spre podium să primesc recompensa în calitate de şef al Uniunii Tineretului Comunist din Barisevo. Fu o zi mare pentru mine. Răsunară aplauze bogate şi prelungite. Şefii comunişti ai districtului nostru mă felicitară şi-mi strânseră mâna, şi în momentul când primii recompensa publică, activistul care mi-o înmâna declară: — Băiatul ăsta va ajunge departe! Era țelul pe care mi-l fixasem în viaţă - să reuşesc în toate şi să fiu în frunte. Aceste aplauze şi aceste felicitări care îmi răsunau în urechi îmi confirmau alegerea drumului. Ştiam că înţelegeam regulile jocului, că eram în stare să joc după aceste reguli şi să câştig. Nu-mi venise uşor să accept toţi anii petrecuţi la Barisevo, la “V-I", şi chiar mult mai înainte, la “Numărul Unu", loviturile dure pe care trebuise să le încasez şi aspra deprindere de a nu depinde de nimeni. Totuşi, mă întărisem şi mă călisem. Aceste lecţii îmi dăduseră un avantaj serios asupra celor ce cunoscuseră o viaţă mai uşoară sau mai protejată şi care avuseseră un tată şi o mamă care să se ocupe de ei. În jocul rivalităţilor, eu aveam viitor. Viaţa şi cariera mi se deschideau înainte şi ştiam că eram bine pregătit. Eram o fiinţă modelată de sistemul sovietic. Eram conştient de asta şi ştiam că aveam să ajung în primele rânduri. În prezent, aveam timp să-mi aleg o profesie. Înainte de toate, trebuia să-mi îndeplinesc stagiul militar. Mergeam la armată sau în altă parte? Discutasem cu tineri care fuseseră în armată şi ei îmi spuseseră: — Serghei, pentru tine este ultimul lucru pe care l-ai putea face. Nu te gândi. Viaţa este dură şi nu ai posibilităţi de avansare. leşind din armată, ai să începi ca muncitor în fabr