Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

re se afla după bombardamentele fâră precedent pe care le îndurase, deşi populaţia lui de odinioară fu micşorată cu 1.000.000 de persoane pierdute pentru totdeauna în anonimatul giganticelor gropi comune. Studiasem toate acestea în vederea vizitei la Leningrad. Desigur, nu eram numai nerăbdător să fiu în Leningrad, ci şi să ajung la Academia Navală “Alex Popov". In cele din urmă, autobuzul meu ajunse acolo. Academia se află la periferia Leningradului, într-o regiune împădurită, destul de departe de centrul oraşului. În prima zi, toţi proaspeţii recruți fură adunaţi şi ne trecură în revistă. Cum gazdele noastre, respectiv vechii elevi ai şcolii navale, fuseseră convocate spre a ne privi cu băgare de seamă, noi eram foarte stânjeniţi de aceste priviri iscoditoare. Dar gheaţa fu spartă rapid când cei vechi se ridicară şi începură să strige: — Cine vine din Moscova? Sau: — Cine vine de la Harkov? Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 51 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Sau din Doneţ sau din Başkiria... De fiecare dată când se ridicau mâini, vechii cadeți şi noii veniţi provenind din aceeaşi regiune se reuneau. In acest fel, cei vechi, care veneau din toată Uniunea Sovietică, îi descopereau pe noii recruți care proveneau din oraşul lor natal. Cu aceste întâlniri se şi legau prietenii. Cineva întreabă: — Cine vine din Novosibirsk? — Eu, strigai emoţionat şi privii înjur, reperând curând unul dintre cei vechi, care zâmbea. Merserăm unul către celălalt şi, după o strângere de mână, ne prezentarăm. ÎI chema Vasili, era cu doi ani mai mare decât mine şi era o fire deschisă şi caldă. Fui fericit să-l cunosc, pentru că mă ajută să mă adaptez ia regulile Academiei Navale şi să evit multe necazuri. Cum se întâmplă în multe şcoli, exista obiceiul ca elevii din clasele superioare să-i sâcâie pe noii-veniţi, într-un mod foarte prietenesc, de altfel. Mă înţelegeam bine cu Vasili şi petrecurăm împreună multe ore, discutând. Curând, puternice legături de prietenie ne uniră, legături care aveau să dureze mulţi ani. La studii, aveam de ales între două specializări distincte, una de mecanică, alta de radio. Fusesem întotdeauna bun la fizică şi la matematică şi eram fascinat de aparatura radio şi de electronică. La trei zile după sosirea noastră la Academie, o data instalaţi, toţi noii cadeți se strânseră pentru a-şi alege şefii organizaţiilor Uniunii Tineretului Comunist pe secţiile Academiei. Fură prezentate nume şi cineva spuse: — Eu îl propun pe Serghei Kurdakov. Mă mirai, pentru că nu eram decât un nou venit; şi am fost foarte surprins când se trecu la vot şi fui ales şef. Aflai mai târziu că faptul de a fi avut cea mai bună organizaţie de tineret comunist din districtul Novosibirsk fusese cauza. Bazându-se pe această reputaţie, secretarul organizaţiei Partidului Comunist din cadrul Academiei Navale îmi propusese numele. Alegerea mea fu deci automată. De câte ori avea să fie nevoie, în timpul anului