Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

trecu în timp ce parcurgeam cu autobuzul mica distanţă de la Novosibirsk la Barisevo, când mergeam să-mi văd prietenii la orfelinat. Străbătând cartierul Inskaia, remarcai că un autobuz care era în faţa noastră era prins într-un blocaj de circulaţie. Mă uitai pe fereastră, încercând să-mi explic ce se întâmplase; văzui camioane blocând drumul, maşini de poliţie, două maşini de pompieri şi sute şi sute de oameni care se înghesuiau unii în alţii. Era un blocaj uriaş. Toţi călătorii din autobuzul nostru îşi dădură seama că avea să fie o oprire îndelungată şi încercară să afle ce se petrecea. Nimeni nu putea pătrunde misterul. Tot ce puteam şti era că multă lume se agita frenetic acolo, înaintea noastră. Apoi, câteva persoane se desprinseră din această mulţime colcăitoare, o luară în direcţia noastră şi urcară în autobuzul nostru. Îi întrebarăm despre ce era vorba. Aceştia ne-au informat că era vorba despre nişte credincioşi. Îmi imaginasem credincioşii ca fiind bunici şi bunicuţe, bătrâni şi încovoiaţi. Dar aceşti credincioşi nu corespundeau de loc ideii pe care mi-o făcusem eu despre ei. Proveneau din toate categoriile de vârstă. Mulţi erau la fel de tineri ca mine şi aspectul exterior şi îmbrăcămintea lor nu se deosebeau deloc de ale mele. Îi întrebarăm ce se întâmpla şi ne povestiră că numeroase biserici fuseseră închise. Dar că, în cele din urmă, după multe petiţii, tocmai obţinuseră din partea guvernului autorizaţia de a redeschide o micuță casă de rugăciune aici, în cartierul Inskaia, redeschidere care avusese loc în acea zi. Adăugară că, răspândindu-se vestea printre credincioşi, se aşteptaseră să fie multă lume, dar nu-şi imaginaseră că avea să fie o asemenea afluenţă. Sala de adunare putea cuprinde cam 150 de persoane. Dar sosiseră sute de credincioşi, umplând străzile şi blocând drumurile şi încercând toţi să intre. Şi nici nu era de mirare că erau atâţia! Novosibirskul este un oraş de 1.500.000 de locuitori şi timp de ani de zile nu avusese măcar o biserică protestantă. Astfel că, în ziua în care redeschiderea acestei unice adunări fusese autorizată, toată lumea se adunase. Poliţia nu întârzie să descindă la faţa locului şi dădu ordin credincioşilor să evacueze zona. Îi întrebarăm cum de-şi putuseră imagina că vor putea intra cu toţii pentru a se închina lui Dumnezeu, dar ne răspunseră: — Ei bine, aveam s-o facem pe rând. Plănuisem ca un grup să intre pentru o jumătate de oră de rugăciune şi de laudă lui Dumnezeu, iar apoi să iasă. După aceea, un al doilea grup de 150 urma să intre şi tot aşa, până ce toţi îşi vor fi avut rândul. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 53 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Uluit, clătinai din cap. Nu-mi reveneam, în primul rând, mi se spusese întruna că erau puţini credincioşi, dar iată că vedeam sute şi sute care se răspândeau pe străzile acestui mic cartier lipsit de importanţă. Mi se mai spusese şi ca numai bătrânii mai credeau în Dumnezeu şi totuşi erau m