Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

Ş putea scrie o carte de spre viaţa ta la orfelinat. Ar fi ca o versiune rusească a lui Tom Sawyer. Eram fără îndoială flatat, dar îi spusei sincer că nu ştiam dacă ar reuşi să scoată o istorie din asta. El ar fi cel mai în măsură să-şi dea seama, el trebuie să ştie. Îl asigurai că voi fi fericit să-i povestesc tot ceea ce ştiam. — De acord, se aranjează, declară el. Am să iau legătura cu tine cât de curând. Actualmente, noi încercăm să cumpărăm o casă la ţară în apropiere de Novosibirsk, să ne petrecem vara Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 55 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! acolo. Nu va fi foarte departe de orfelinat, aşa că voi putea să vă pun întrebări, ţie şi celorlalți băieţi. Apoi, noii mei prieteni mă conduseră la gară, unde ne luarăm rămas bun, iar eu mă urcai în tren pentru a-mi continua călătoria. La sosirea mea în gara din Novosibirsk, îl văzui pe Boris Lobanov, care venise să mă întâmpine. Dragul meu Boris! Îmi lăsai jos valiza şi-l înconjurai cu braţele; mă îmbrăţişa la rândul lui şi ne salutarăm vorbind amândoi deodată. Ajunserăm curând la camera lui şi, după ce mă schimbai, merserăm să întâlnim alţi prieteni comuni. Primul pe care-l văzurăm fu bunul meu prieten Nikolai Povaleiev. — la uitaţi-vă la mine! strigă el. Cine-i ofiţerul ăsta elegant care te însoţeşte, Boris? A plecat cu caş la gură şi se întoarce amiral! Bineînţeles! Nu se mai uită atât de bine când pun uniforma pe un flăcău în zilele noastre! După ce râsesem bine, ne salutarăm, apoi eu luai un aer serios şi spusei: — la ascultă, Nikolai, am veşti fantastice pentru tine. Începui să-i povestesc împrejurările întâlnirii mele cu Konstantin Koptelov şi despre dorinţa lui de a scrie o carte despre orfelinat şi despre ocupanţii lui, printre care şi Nikolai. — l-am povestit toată istoria, spusei, şi, Nikolai, vrea să i-o povesteşti şi pe a ta. Ai să devii celebru! Nikolai asculta cu un aer din ce în ce mai îngrozit, apoi strigă: — Serghei, cât poţi fi de tâmpit! Evident că asta mă va face celebru. Dar îmi va pune totodată ştreangul în jurul gâtului! Nu vreau deloc celebritatea; şi cu atât mai puţin să se vorbească despre mine într-o carte! N-ai înţeles, zise el, care vor fi consecinţele pentru afacerile mele? Serghei, cum mi-ai putut face una ca asta, mie, prietenul tău de altădată? Adevărul mi se înfăţişă atunci în faţa ochilor. Evident! Puteam fi atât de prost? — Ascultă, Nikolai, spusei, îmi pare rău. Nu mă gândisem la aspectul acesta al lucrurilor. — Ei bine, ai face mai bine să începi să te gândeşti, murmură el. Activităţile în care am fost eu implicat, mă rog, nici să nu mai vorbim. Boris şi cu mine şi alţi câţiva ţipi avem în curs o afacere bună aici, Serghei, iar un scriitor indiscret i-ar pune repede capăt! Voiam să-l întrerup, dar nu mă lăsă să rostesc nici un cuvânt. — Ştiu că n-ai câştigat cine ştie ce la Academia Navală, Serghei. Cât despre mine, eu am avut beneficii frumoase în ultimul ti