Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

mp. Ascultă, am să-ţi dau bani pentru a compensa ce vei pierde cu cartea, cu condiţia să contramandezi pur şi simplu toată povestea asta ridicolă. De acord? Începea să mă enerveze serios şi-i spusei aproape ţipând: — Ascultă-mă bine, Nikolai, dacă poţi să taci un moment, am să-ţi zic şi eu ce tot încerc să-ţi spun de-o bucată de vreme! Nu-mi dădusem seama deloc de ceea ce tocmai mi-a zis. N-am gândit-o din perspectiva asta. Aşa că poţi considera povestea asta ca înmormântată. Nu trebuie să mă despăgubeşti. Sunt prietenul tău! Nikolai se destinse. Schiţă un surâs. — lată-te aşa cum te ştiam odinioară, Serghei. Mii de mulţumiri. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 56 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Peste puţină vreme, Koptelov îmi scrise la adresa pe care i-o indicasem, ca să-mi spună că îşi cumpărase o casă la ţară în apropiere şi că va sosi în curând. Când ajunse, câteva zile mai târziu, mă dusei să-i vorbesc despre carte: îi spusei că în fond nu găseam ideea atât de bună şi că preferam să nu colaborez la elaborarea cărţii. Faptul că-mi schimbasem părerea nu-i plăcu deloc, dar îi dădui de înţeles că lucrurile trebuiau să rămână aşa. Şi chestiunea fu astfel aranjată.. Cele 20 de zile de vacanţă pe care le petrecui înainte de plecarea la Petropavlovsk au fost foarte vesele şi entuziasmante: îmi regăsii cu bucurie vechi prieteni. Dar s-au petrecut şi nişte incidente neaşteptate. Intr-o zi, Nikolai îmi spuse: — Serghei, mi-ar place să-l întâlneşti pe marele şef al organizaţiei noastre. Auzisem multe vorbindu-se despre acest personaj al lumii interlope pe când eram curier. Mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc atunci, dar ocupam la acea vreme un rang atât de jos încât nici nu se punea problema. Considerai deci aceasta invitaţie ca pe o ocazie unică. Ne duserăm într-un local micuţ într-un loc puţin frecventat dintr-un cartier mărginaş pe care nu-l cunoşteam, în celălalt capăt al Novosibirskului. Nikolai intră iar eu îl urmai îndeaproape. Ne oprirăm un moment, apoi Nikolai îmi şopti: — lată-l, Serghei. Uşa se deschise. Fui uluit! Nu-mi puteam crede ochilor. Mă întorsei către Nikolai şi îi zisei — El este Marele Şef? E Soşkin? — Nu te înşeli, Serghei: Soşkin. Eu sunt - ca să zic aşa - numărul unu al acestei întregi afaceri. Descoperii aşadar în cele din urmă ce devenise Soşkin! Dintr-o dată, îmi reveni totul în minte: cum fusese prins şi arestat la Barisevo în ziua în care încercase să o omoare pe Irina cea Mare cu una dintre puştile improvizate pe care le fabricam noi în ascuns la orfelinat. Nimeni nu ştiuse vreodată unde fusese dus. — M-au încarcerat într-o casă de corecție, zise Soşkin începând să răspundă întrebărilor ce mi se citeau pe faţă. Acolo am intrat în contact cu cei care mi-au permis să ajung la... eh, profesiunea mea actuală. Soşkin era un traficant de droguri “profesionist". Era cel mai mare traficant de droguri din Novosibirsk. Aveam în faţa mea un tânăr absolvent de la B