Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

arisevo care într-adevăr reuşise bine în viaţă. Stăteam acolo în picioare privindu-l pe Soşkin, îndrăznind cu greu să cred ce povesteau, Nikolai şi cu el. Dar când mă gândeam la forţa lui când era la Barisevo, ştiam că ceea ce spusese era adevărat. De fapt, nu mă gândeam că Soşkin m-ar fi ţinut minte, deoarece eu eram mult prea tânăr când eram noi la Barisevo. Totuşi, el nu mă uitase. — Bineînţeles, îmi amintesc de tine, zise el. Ce-ai devenit? Văd că acum eşti în armată. — Da, răspunsei. Şi evocarăm cu plăcere trecutul: Barisevo şi tot ceea ce se petrecuse între timp. În acea zi, descoperii pentru prima oară că Boris şi Mihail Povaleiev lucrau în strânsă colaborare cu Nikolai Soşkin în traficul de droguri la Novosibirsk. După un moment de discuţie, Soşkin îmi făcu o propunere: — Serghei, vei mai sta aici în vacanţă câteva zile. Nu ţi-ar place să faci nişte bani cât stai? — Mi-ar prinde bine, răspunsei. Fii mai explicit. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 57 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Aşadar, trecu la subiect. — Cât stai aici, poți lucra cu Boris, Povaleiev şi cu mine. Afacerile merg foarte bine. Vindem mult drog şi reuşim să ne procurăm alte mărfuri provenind din Japonia, pe care le revindem pe piața neagră. Mă aplecai spre Boris şi-l întrebai: — Ce vindeti? — Magnetofoane, ruj de buze şi alte articole de genul ăsta, zise el. — De acord, spusei, o fac. Lecţia învățată cu multă vreme în urmă îmi reveni în memorie: în viaţa asta, nu trebuie să contezi decât pe tine. Muncii în strânsă colaborare cu Boris, Nikolai şi Soşkin timp de mai multe zile. Apoi urmă dezastrul. Soşkin fu arestat şi condamnat la 8 ani de închisoare, pe care începu să-i ispăşească într-o mare închisoare severă din apropiere de Tomsk. Dar afacerile trebuiau să continue. Nu se puteau opri pentru că dispăruse “Marele Şef”. Nikolai Povaleiev aprecia că urma imediat după el şi prelua aşadar imediat teritoriul lui Soşkin în grija lui. Într-o seară, Boris şi el mă invitară să-i însoțesc la o întâlnire specială a şefilor locali ai lumii interlope. — După arestarea lui Soşkin, îmi explică Boris, avem ca duşmani o altă organizaţie. Ne-au încălcat teritoriul. Mi-am zis: „Păi, toate astea mi se par a fi tare interesante. Cred că am să-i însoțesc." Mergând într-acolo, Boris îmi povesti că se trăseseră focuri de armă şi că unul fusese ucis în timpul unei confruntări anterioare între cele două organizaţii. Aceasta conferinţă de pace se vădise necesară. Voiau să aranjeze lucrurile astfel încât să-şi vadă de treburi fără să se deranjeze reciproc. Întâlnirea trebuia să aibă loc într-o clădire ruinată dintr-un loc puţin frecventat al oraşului. Când ajunserăm, urcarăm o scăriţă şi o luarăm în lungul unui coridor întunecos ducând într-o încăpere prost luminată de la etajul al treilea; aici îl găsirăm, asteptându-ne, pe şeful celeilalte bande. Mă ţinui deoparte în timp ce Nikolai şi celălalt şef începuseră discuţia. D