Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

după o petrecere dată în cinstea mea de Boris, mă trezii şi-i găsi pe ceilalţi încă adormiţi. Incă şovăitor, mă sculai cu intenţia de a ieşi să mă plimb pe afară, să iau aer. Mă ciocnii atunci nas în nas cu o altă persoană care avusese aceeaşi idee. Era un bărbat de vreo 50 de ani, cu trăsături ascuţite şi care avea un picior din lemn. Cum ieşiserăm amândoi cu intenţia de a ne limpezi gândurile, ne hotărârăm să mergem să ne plimbăm împreună în parcul de pe cealaltă parte a străzii. După câteva minute de mers, puserăm ochii pe o bancă, pe care ne aşezarăm să mai stăm de vorbă. Îi spusei cine eram şi unde mergeam şi-l întrebai ce era cu el. Spre marea mea surpriză, îmi spuse că fusese comisar de poliţie în forţele de ordine ale oraşului Norilsk. Auzind pronunţând acest nume, ciulii urechea. Din toate oraşele din U.R.S.S., Norilsk este unul dintre cele mai celebre. Este o capodoperă fantastică a tehnologiei Marelui Nord. A fost construit tocmai în nordul îndepărtat şi constituie un exemplu strălucit al talentului sovietic de a ridica oraşe în Marele Nord şi de a le face efectiv locuibile. — Formidabil! exclamai. Am auzit vorbindu-se de acest oraş fantastic în manualele mele şcolare. Părea că e vorba despre o mare reuşită tehnologică a Partidului. — Reuşită tehnologică! bombăni el. Voi, tinerii, nu ştiţi decât ceea ce aţi învăţat din cărţi. Mă plictisiţi. Credeţi în tot ce vi se spune şi în tot ce citiţi. — Nu vă ieşiţi din fire, îi răspunsei. Nu încercam decât să vă arăt prietenie şi să vă vorbesc despre ceea ce am citit. — Ei bine, uită ceea ce ai citit! Nu este nici un cuvânt adevărat. Eu ştiu! Eu vin de acolo. Unde eram comisar de poliţie. — Dar, protestai eu, credeam doar că înţelesesem că fuseseră concepute maşini şi tehnici speciale în stare să întreprindă asemenea munci diferite. — Maşini! zise el râzând. Vrei să ştii ce fel de maşini au conceput? Maşinile astea erau sclavi. Construcţia acestui oraş a costat viaţa a zeci de mii de sclavi şi oasele încă le mai zac pe acolo. Asta e “tehnologia" care a permis construirea Norilsk-ului - sângele şi oasele sclavilor. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 59 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Nu-mi credeam urechilor. Aş fi vrut să-i mătur vorbele considerându-i-le divagaţiile unui bețiv debil, dar cum ar fi fost posibil? Omul fusese ofiţer de poliţie şi, dacă spunea adevărul, nu numai că trăise acolo, dar şi ajutase la construirea oraşului. — l-am văzut murind cu miile, continuă el. Au murit de foame sau de frig sau de amândouă. Îmi povesti şi cum îşi dedicase viaţa comunismului. Când izbucnise revoluţia maghiară în 1956, fusese trimis în Ungaria pentru a ajuta la reprimare. Dar acolo, când era comandant de artilerie la Budapesta, primi un glonte în gambă, care trebui să fie amputată. — După aceea, spuse el, apreciară că nu mai valoram nimic, că eram inutilizabil. Mă trimiseră la Norilsk, să-i păzesc pe pârliţii ăia. Acesta era singurul lucru d