Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

e ori vedeam apărând semne de slăbiciune sau de deviere în convingerile comuniste sau în zelul politic ale unui elev, îl chemam şi-l muştruluiam cu severitate. Apoi îl convocam într-o adunare generală a Uniunii şi-l umileam public. Prin aceste metode, încercam să-l trezesc la realitate spre a-l face mai eficient. Un cuvânt al Uniunii întărit de semnătura mea putea ruina cariera unui tânăr ofiţer. Putea fi dat afară, redus la gradul de simplu marinar sau transferat la un rang inferior al armatei. Chiar şi cel mai mic pas greşit putea atrage după sine cu repeziciune o sancţiune disciplinară severă. O infracţiune îl putea costa scump pe elevul vinovat: 15 zile de arest cu pâine şi apă. Alte încălcări ale Regulamentului puteau ridica garda la 24 de ore din 24. Când adormeau, erau arestaţi. Se căuta astfel să fie căliţi într-atât încât să se supună, fără să mai gândească, oricărui ordin al superiorilor lor. Toate ordinele trebuiau executate fără întrebări şi fără şovăire. Trebuia să devenim ofiţeri care să comande oameni. Dar înainte de a comanda, trebuia să învăţăm să ne supunem. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 62 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Mă hotărâi să-mi exercit autoritatea cu prudență şi prevedere, căutând să-i ajut pe elevi cât mai mult posibil, înţelegeam slăbiciunea omenească şi era datoria şi intenția mea personală să asigur reuşita tuturor elevilor, potenţiali ofiţeri. Dar aceasta nu era întotdeauna realizabil. Exigenţele erau extrem de ridicate. Marşurile şi exerciţiile permanente, studiile navale tehnice şi lecţiile de marxism-leninism, lungile şi dificilele ore consacrate aşa-numitelor brigăzi de muncă voluntară exercitau presiuni incredibile asupra unora dintre elevi. În timpul primului meu an la Petropavlovsk, trei elevi îşi zburară creierii sau se spânzurară în baracamentele lor. Presiunile erau prea mari pentru ei. Îmi amintesc de un băiat care fu acuzat de a fi dormit când se afla în gardă. | se dădu ordin scris să continue garda şi să facă rondul fără întrerupere pentru încă 24 de ore. Era, desigur, peste puterile lui şi dispăru. Ne gândirăm imediat că dezertase, dar a doua zi îi găsirăm corpul atârnând de o grindă. Cazul unui tânăr camarad ofiţer de care trebui să mă ocup şi pe care începusem să-l ajut a fost deosebit de dramatic. In disperare de cauză, se sinucise aruncându-se de la o fereastră a etajului trei. Ni se dădu ordin să răspândim zvonul că era beat în momentul accidentului şi că nu ştia ce face. Eu însă ştiam despre ce era vorba. Îl cunoşteam bine: se sinucisese în mod evident. Dar trebuia să mă supun ordinelor ca şi ceilalţi şi să pretind că era beat când sărise. În anumite cazuri, profitam de poziţia mea de şef al Uniunii pentru a interveni în favoarea elevilor pe care conducătorii şcolii navale hotărâseră să-i exmatriculeze. Organizam o întâlnire cu ofiţerii pentru a încerca să-i conving că elevul în chestiune este recuperabil. li rugam să dea o ul