Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

timă şansă elevului, promițând că voi avea personal grijă ca el să primească o cunoaştere mai profundă a doctrinei lui Lenin şi că vom reuşi să scoatem din el un bun ofiţer comunist. — Mai daţi-mi această ultimă ocazie pentru a-l aduce pe calea cea dreaptă, pledam eu. — Bine, Kurdakov, răspundeau ei adeseori. Ai trei luni pentru a încerca să-i dai o nouă orientare şi să-i aranjezi situaţia. Şi de obicei reuşeam. Depindeam direct de comitetul local al Partidului Comunist. Funcţia mă punea în contact cu şefii din Moscova ai Partidului Comunist. Ei îmi transmiteau directivele, manualele de pregătire, lecţiile şi exemplarele cursurilor pe care trebuia să le predau elevilor. Cunoscui mulţi dintre înalții funcţionari comunişti ai provinciei Kamceatka şi ai oraşului Petropavlovsk în Gorkom-ul local, biroul orăşenesc al Partidului Comunist. Aceste contacte îmi permiteau aşadar o legătură directă cu Moscova, ceea ce-mi dădu ocazia să cunosc funcţionarea internă a Partidului. Una dintre îndatoririle plăcute care îmi reveneau era aceea de a organiza activităţile recreative ale Academiei. Acestea ţineau de domeniul “dezvoltării culturale". Aduceam adeseori artişti de la Moscova. Erau întotdeauna primiţi cu entuziasm. Cât despre conferinţe, acestea nu se ridicau întotdeauna la nivelul aşteptărilor, însă cele ţinute de personaje importante de la Moscova trebuiau să fie bine audiate, altfel aveam necazuri! Trebuia să le organizez foarte regulat. In acea perioadă, din luna septembrie 1968 până în luna mai 1969, Gorkom-ul îmi ceru să ţin conferinţe despre comunism şi despre politica mondială în şcolile locale şi la Universitate. Conferinţele mele aveau ca temă infiltraţia americană în Vietnam, pericolul imperialismului, importanţa puterii militare a Uniunii Sovietice, leninismul, marxismul şi alte subiecte politice. Încercam să vorbesc cu convingere şi curând devenii un orator foarte popular; conferințele mele erau foarte apreciate. Pe lângă toate aceste activităţi, mă consacrai tuturor disciplinelor sportive ale Academiei: lupte, judo, karate, cursa de alergare fond şi pistă. Eram permanent ocupat, nelăsându-mi vreodată un moment de respiro. Această viaţă activă şi ocupată mă încânta. Într-o zi când mă găseam la sediul central al Gorkom-ului din Petropavlovsk, unul dintre funcţionarii de Partid îmi puse mâinile pe umeri şi-mi zise: Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 63 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — Kurdakov, vrem să-ți spunem că faci o muncă de prim ordin. Am avut mult mai puține probleme aici la Academia Navală decât în oricare altă instituție militară aflată sub ordinele noastre. Ţii într-adevăr bine lucrurile în mână. Continuă aşa, băiatule! Eram radios, mă aflam într-adevăr în al nouălea cer şi nu reuşeam să-mi găsesc cuvintele. Apoi, în momentul în care mă pregăteam să ies din birou, şeful biroului orăşenesc de Partid intră în încăpere şi spuse: — Tinere, continuă aşa: eşti hărăzit celu