Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

i mai strălucit viitor! Avem nevoie de oameni ca tine. Dacă-ţi ţii bine capul pe umeri vei putea ajunge departe. Mergeam cu atâta uşurinţă pe drumul de întoarcere la bază încât abia mai atingeam pământul. Acest fel de viaţă îmi convenea. Oamenii ăştia erau la fel ca mine, făceam parte din aceeaşi tagmă. Partidul era “familia" mea. Făceam acum parte din ceva: puteam crede în ceva, la care puteam adera şi căruia îmi puteam consacra viaţa, înţelegeam raţiunea de a fi a disciplinei şi a autorităţii şi ştiam să lucrez din greu. Partidul ştia să recompenseze asemenea calităţi. In acel moment eram într-adevăr mândru de mine, aşa cum nu aveam să mai fiu decât rareori în viaţa mea! Eram în armonie perfectă cu lumea care mă înconjura. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 64 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! Capitolul 11 La ordinele poliției secrete Într-o zi de la începutul lunii mai 1969, când lucram în biroul meu situat în clădirea Uniunii Tineretului Comunist de la baza navală, cineva îmi bătu la uşă şi eu strigai: — Intră! Bărbatul care intră îmi era cu desăvârşire necunoscut. Era scund şi zdravăn; părul negru, gros şi aspru îi era pieptănat spre spate într-o manieră severă; era îmbrăcat civil. Când începu să-mi vorbească, repede şi sacadat, îi descoperii un defect de pronunție care-l făcea să fie greu de înţeles. Trebuia să-l ascult atent ca să înţeleg ce zicea. Se prezentă sub numele de Ivan Azarov. Auzisem deja de numele lui. Era unul dintre şefii K.G.B.-ului din Kamceatka. K.G.B-ul constituie elita serviciului poliţiei secrete a Uniunii Sovietice şi deţine o putere mult mai mare decât poliţia în uniformă. Auzind pronunţându-mi numele, mi se tăie răsuflarea. Ce voia de la mine K.G.B.-ul? Azarov îşi scoase din servietă dosarele şi în momentul în care le aşeză pe masa care ne despărţea îmi zării numele înscris pe o mapă conţinând o serie de acte. — Kurdakov, spuse Azarov, ţi-am studiat dosarul de la intrarea ta în Orfelinatul nr.1 când aveai 6 ani. Ai un dosar destul de impresionant pentru un tânăr. Ridicai din umeri, încercând să schiţez un gest de modestie. — Vezi tu, continuă el, avem în ţara noastră o problemă foarte serioasă, care trebuie abordată într-un mod special. Probabil că ştii că lucrez în poliţie. Apoi îmi vorbi despre un grup special al poliţiei, care trebuia constituit pentru a funcţiona ca ramură secretă a poliţiei oficiale din Petropavlovsk. — Dintr-o serie de motive, poliţia normală nu se poate ocupa de serviciile speciale pe care şi le va asuma această brigadă cu misiune extraordinară, îmi explică el. Cum peste tot în U.R.S.S. se creează asemenea brigăzi. Partidul şi Moscova ne-au dat ordin să organizăm una aici. Se opri un moment, apoi continuă: — Suntem în căutarea unui om care să conducă brigada specială aici. lată aşadar obiectul vizitei lui! mi-am zis. Începui să caut pretexte de a refuza această muncă. In perioada imediat următoare, aveam deja prea multe d