Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

restare. Nu-i trebuise mult lui Nikiforov să-şi dea seama de situaţie. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 79 DTN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — Ei bine, copii, zise el ironic, vă întoarceţi de la un mic picnic intim? Apoi, fără tranziție, ironia i se transformă în furie: — Una peste alta, bucălaţilor, de unde veniţi, după părerea voastră? răcni el. Începu să ne adreseze reproşuri înţepătoare pe care nu aveam să le uităm atât de curârid, măsurând încăperea cu paşi mari, turbat de furie. — Dar, tovarăşe Nikiforov, protestai eu, oamenii ăştia nu au opus rezistență. Această descindere a poliției nu are nimic în comun cu cele precedente. Oamenii ăştia sunt deosebiți. Uneori trebuie utilizate alte tehnici! — Alte tehnici! ţipă el. Oameni deosebiți! Am să vă spun eu despre aceşti “oameni deosebiți"! Sunt duşmanii Statului, vicleni şi periculoşi! Sunteţi trimişi să-i atacați pentru a proteja Statul şi aproape că au reuşit să vă convertească! începu atunci să ne descrie răutatea şi perfidia lor. După el, însuşi faptul că ne păreau inofensivi şi că prezentau argumente pentru a-şi apăra dreptul, era dovada duplicităţii lor, a răutăţii şi a vicleniei lor. Nu ne dădeam seama? Se lăsă să cadă în fotoliul lui, vădit epuizat de propria-i diatribă. După o clipă, forţele părură să-i revină. Se ridică dintr-un salt şi-şi continuă discursul. — N-am să reuşesc niciodată să vă fac să înţelegeţi, tolomacilor, că ne sunt cei mai răi duşmani? Sunt cei mai periculoşi criminali pe lângă care trecem. Sunt ca şerpii. Rămân bine ascunşi până ce sunt gata să atace, iar atunci va fi prea târziu! Prefer să fie puşi în libertate 100 de asasini decât să scape o jumătate de duzina din aceşti otrăvitori ai poporului! Ştim că pe asasini îi putem aresta oricând. Dar nu se ştie niciodată la ce să te aştepţi de la oamenii aceştia. Işi împrăştie propaganda mortală peste tot şi muncesc fără întrerupere, fără ca noi să ştim. lar voi, ţipă el, voi îi menajaţi! Discursul lui nu se mai sfârşea. — lată lipitorile care sug sângele poporului rus, urlă el. Trebuie să sfărâmăm şi să distrugem elementele astea nocive. Mai nutriţi acum vreo urmă de simpatie pentru ei? Începurăm atunci cu toţii să vedem lucrurile sub un unghi diferit. Jena dovedită de oamenii mei se transformă curând în furie că ne lăsaserăm traşi pe sfoară de credincioşi. Nimănui nu i-ar place aşa ceva. Ne cerurăm aşadar scuze lui Nikiforov şi mormăirăm că nu înţeleserăm bine. Nikiforov ţipă: — Ei bine, data viitoare ar fi de preferat să înţelegeţi! Cum munciţi voi pentru Partid? Această remarcă ne ustură. Dădusem totul Partidului Comunist. Eram bulversat şi mi-o doream s-o dovedesc şi oamenilor acestora care mă păcăliseră. Data viitoare, îmi promisei, nu voi mai fi atât de prost. Data viitoare, gândii, data viitoare! Nikiforov aprecie că ne mai tebuiau câteva operaţiuni suplimentare de poliţie obişnuită. lar când ne convocă iarăşi, fu pentru a rezolva încăieră