Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

mulţumită surselor mele de informare, tocmai am aflat că credincioşii pun la cale un botez clandestin duminica viitoare, în acest loc, spuse el arătând un punct pe hartă. Mă apropiai şi văzui că era vorba de satul Elizovo, de la poalele munţilor, la aproximativ 50 de kilometri de Petropavlovsk, în apropierea fluviului Avaşa. — Au ales un colţ frumos! strigai eu. — Da, făcu el, regiunea este bine împădurită, iar locul este ideal pentru ei. Încuviinţai. Fluviul Avaşa îşi are izvoarele foarte sus, în munţii care formează coloana vertebrală a peninsulei, şi se lărgeşte pe măsură ce coboară. La nivelul satului Elizovo, are în jur de 60 de metri lăţime, dar Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 81 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! este încă puţin adânc. De acolo, se îndreaptă către Pacific, pentru a se arunca în golful pe marginea căruia este situat oraşul Petropavlovsk. Nikiforov dădu spontan informaţii mai ample asupra credincioşilor. — Nu este pentru prima oară când se adună în acest loc, zise el. Nu mai sunt atât de atenţi. S- au dus deja o dată pentru a celebra un botez clandestin, dar informatorii noştri au descoperit faptul abia când ceremonia începuse. Când am ajuns noi, plecaseră, în general, sunt tipi tare şireţi. Nu se duc niciodată de două ori în acelaşi loc. Dar după informatorul nostru, se vor întoarce aici. Cum locul este ideal, au intenţia să-l reutilizeze. Apoi îi făcu o plăcere răutăcioasă să adauge: — Prima oară i-am ratat. De data asta nu-i vom rata! Înţelesei că se aştepta să-i dau concursul spre a-şi împlini promisiunea. — Când se întâlnesc? întrebai. — Mâine după-amiază la ora 16. Mă întrebai cum de avea informaţii aşa de precise. Presupuneam că trebuiau să fie furnizate de spioni din sânul credincioşilor. — Kurdakov, spuse el, vreau să te prezinţi chiar aici, cu echipa ta, duminică dimineaţă, la ora 9. Credincioşii nu trebuie să vă vadă sosind, aşa că va trebui să urcați acolo şi să vă puneţi pe poziţie înainte să apară ei. — E-n ordine, tovarăşe! strigai puţin agitat, spunându-mi că aveam în perspectivă o minunată ieşire duminicală. Mă întorsei la Academie, luai contact cu oamenii mei, îi rugai să fie la timp la întâlnirea de la postul de poliţie şi să-şi ia cu ei chitarele. — Vom face un picnic, le spusei. Şi-i vom consacra ziua. Dacă trebuie să ne ducem acolo, gândii, de ce să nu fim nmai devreme la faţa locului, să ne acordăm o distracţie? Eram 12 băieţi la întâlnire, duminică dimineaţa la ora 9, iar Nikiforov ne dădu ordinul de a-i aresta pe toţi cei pe care îi vom prinde şi să-i aducem la post. Luarăm 3 navete conţinând sticle de vodcă şi ceva mâncare. Alexandr Guliaiev îşi luă chitara şi mi-o luai şi eu pe a mea. Urcarăm în camion şi o luarăm pe drumul care iese din Petropavlovsk înspre nord. O dată pe drum, îl întrebai pe Victor de unde provine vodca. — A, e un cadou din partea lui Nikiforov! Totul era gata când am ajuns la post. Căutai în sa